Sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iași a depășit toate granițele. Cum a ajuns ocrotitoarea Moldovei să fie sărbătorită și în Tanzania, unde zeci de mii de africani s-au botezat ortodocși

Sfânta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, este sărbătorită în aceste zile chiar și la mii de kilometri depărtare. Minunile Sfintei au ajuns până în Tanzania, unde s-a construit o Biserică chiar cu hramul Sfintei Parascheva. Gândul vă prezintă povestea celei mai noi comunități de creștini ortodocși, care se formează în inima Africii.

Vezi galeria foto
10 poze

La procesiunea de la Iași, icoana Sfintei Parascheva a fost purtată de doi enoriași africani. Cine sunt misterioasele personaje?

La Facultaea de Teologie din Iași studiază sau au studiat mai mulți tineri africani, printre care și Tihon, Pricopie, Alexandru, Nicolae Ștefan sau Iustin. Ei provin din Rwanda, Tanzania, Kenya sau Egipt și studiază pentru a deveni preoți în țările lor. Bursieri, sprijiniți și de Arhiepiscopia Iașilor, s-au împrietenit cu tinerii din Iași, sunt prezenți la activiățile asociațiior de tineret ai Mitropoliei, vorbesc românește și cunosc rânduiala slujbelor.

În ultimii 15 ani, doar în Tanzania au fost botezați și cununați în credința ortodoxă mii sau zeci de mii de bebeluși și adulți.  Bogdan, Ștefan, Ioan, Iustin sau Filofteia au devenit nume obișnuite în Tanzania, îndeosebi în regiunea Iringa în cadrul Centrului Misionar al Mitropoliei de Irinopoulis din Kidamali, unde prezența românească este constantă încă din anul 2010.

REACȚIE Vicepreședintele ANCOM ironizează show-ul de „adio” al lui Fritz: „Mai tare era dacă era primar în China”

14:02

MILITAR Sfârșitul unei ere: SUA își retrag trupele din Irak după 23 de ani de operațiuni militare, dar pericolele persistă

13:57

Părintele Arhimandrit Nicodim, sute de botezuri și cununii

Pr. Nicodim Petre, Starețul Mănăstirii Bucium din Iași, a fost preot misionar în Tanzania, în cadrul unui proiect al Arhiepiscopiei Iașilor și ne-a dezvăluit din misiunea desfășurată acolo.

“Totul a început de la inițiativa Părintelui Mitropolit Teofan care în anul 2010, a dorit  să organizăm, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel o vizită misionară pe continentul African, în Tanzania. Am intrat în legătură cu Mitropolitul Dimitrios de Arusha și Tanzania Centrală și în ianuarie 2010 un mic grup a purces la drum spre Tanzania, printre care și eu. Am rămas acolo două luni de zile. În perioada primei noastre șederi au fost botezate aproximativ 3000 de persoane. Mulți dintre ei erau animiști, musulmani, catolici, adventiști… În două luni de zile, 3000 de oameni au fost botezați în credința ortodoxă. Într-o singură zi au fost peste o mie de botezuri.”

„Am oficiat într-o zi și 463 de botezuri”

„Într-o după-amiază au fost oficiate 60 de cununii  religioase. Fiecare trebuia să aibă un naș. Noi eram vreo doisprezece preoți și ne organizam pentru ca slujba să curgă.

Părintele arhimandrit Nicodim Petre, o zi de muncă în Tanzania

Botez pe bandă rulantă

Părintele Nicodim face o descriere absolut fabuloasă a procesului de creștinare în masă.

“ Lângă fiecare biserică, în fiecare parohie au fost construite baptisterii, afară. Sunt niște construcții de cărămidă, pe care le umpleam cu apă, un fel de fântâni arteziene, dar care aveau un diametru de 1,5m, 2m. Cel ce urma să fie botezat urca pe trepte, se cobora apoi în apă și era botezat. Cel botezat ieșea afară, cineva îi punea cruciulița, altcineva îl miruia, apoi se făcea tunderea părului, acestea în timp ce alți preoți citeau rugăciunile potrivite cu momentul. Totul decurgea conform rânduielii Botezului.”

Măicuța Irina, ocrotitoarea tanzanienilor

Cum te cheamă pe tine, pui de masai? Bogdan, părinte!

Astfel, nume ca Ștefan, Bogdan, Ioan sau Nicolae au devenit la fel de populare în Tanzania ca în Huși.

„Totul era bine organizat. Altfel, fiind atât de mulți ar fi durat foarte mult. Se apropiau de baptisteriu,  de locul botezului și înainte de a intra în apă se stabilea numele care era rostit, dar era scris și într-un registru în dreptul numelui celui ce urma să primească botezul. S-a întâmplat ca unii să-și uite numele și de aceea îl și scriam. Erau emoționați, nu știau ce nume să aleagă și nici nu știau că există atâtea nume. La ei lucrurile sunt simple și fără pretenții. Primeau cu bucurie numele pe care îl propuneai pentru ei.

Și  atunci cineva, un alt preot de acolo, localnic, scria numele primit în dreptul numelui vechi pe care îl aveau ca massai de exemplu, căci s-au botezat mulți din triburile de massai. Participau la cateheze înainte, nu veneau așa să se boteze fără a înțelege ce fac. Am avut un caz în care un masai și-a uitat numele. Am căutat în registru numele cu care fusese botezat dar nu era trecut acolo. Na! Nimeni nu știa care este numele lui de botez cu toate că fusese botezat.

Se întâmpla, ca la botezurile colective să nu mai știi ce nume să pui ca să nu te repeți prea des. Erau o mulțime de Ștefan, de Bogdan, de Ioan, Nicolae, Mihai, Gabriel, Ecaterina, Maria, Ana și la un moment dat vroiai să mai schimbi, să te mai inspire cineva. Ceream celor din jur să-mi mai spună nume. Anastasia, Filip, Sofia… Mai puneam și nume călugărești.

Mai venea câte cineva și-mi spunea : vreau numele matale, Nicodim. Să mă botezi Nicodim. Nu-ți pun Nicodim, uite îți pun Nicolae. „Până la urmă tot au fost botezați vreo patru cu numele Nicodim”, își aduce aminte Părintele Nicodim.

Biserica Sfânta Parascheva, darul Moldovei pentru Tanzania

Unghiera, calea nebănuită…

Dar poate, cea mai frumoasă parte a poveștii vine de la inițiativa măicuțelor ortodoxe misionare ale Sorei Irina care au observat unghiile neîngrijite ale micuților, nu numai inestetice, dar care le provocau răni.

„Ei, și am cumpărat noi toate unghierele din orașul ăla care vă spuneam că e cât Iașul. Am căutat în toate magazinele. Până la urmă am găsit zece unghiere și ne-am apucat să tăiem unghiile la copiii care veneau la masa de seară sau după câțiva biscuiți.

Ei, tăiatul ăsta al unghiilor a făcut o impresie extraordinară în tot satul. Părinții copiilor au fost foarte impresionați. Lucrul acesta i-a apropiat de Biserica noastră. Unii veneau să ne ceară să se creștineze ortodox, pentru că simțeau ceva special în grija aceasta pentru copii lor. Gestul acesta simplu, a adus mulți localnici la biserică, poate mai mulți decât pachetele de biscuiți sau bomboanele, încheie Părintele Nicodim.

Primii africani la inaugurarea Catedralei Neamului

Pe Teofil, Tihon, Pricopie, Alexandru, Nicolae Ștefan sau Iustin ai Africii i-am putea regăsi și la inagurarea Catedralei Neamului de la București. Vor veni acolo împreună cu tinerii de la Iași.

„De la Iași vor merge la Sfințirea Catedralei câteva sute de credincioși, preoți, studenți, elevi. Vor merge și câțiva dintre studenții africani, să fie martori la acest eveniment istoric. Sunt bucuroși de tot ce-i nou, vor să afle cât mai multe despre Biserică. Deja sunt bine primiți în lăcașurile de cult din Moldova. O parte din vacanțe o petrec la mănăstiri. Spre exemplu, acum fac voluntariat la Sfânta Parascheva, se mișcă printre pelerini, împart pliante… Ieșenii s-au obișnuit cu ei și-i îndrăgesc.

În colaborare cu Arhiespiscopia de Arusha și Tanzania Centrală, Arhiepiscopia Iașilor desfășoară din anul 2010 o activitate constantă în Tanzania în cadrul centrului Misionar din Kidamali cu binecuvântare IPS Dimitrios, episcopul local și cu binecuvântarea părintelui Patriarh Daniel. Mii de tanzanieni s-au botezat, au fost construite peste 40 de case, s-au renovat școli, s-au oferit burse școalare, mii de copii au fost susținuți la școală datorită acestei lucrări permanente desfășurate de maicile românce care asigură o asistență anuală aici.

Puteți urmări activitatea misionară aici  www.ajutorpentrutanzania.ro

Toate fotografiile, au fost publicate cu acordul Părintelui arhim. misionar Nicodim.

Recomandarea autorului:

• Câți PELERINI au trecut pe la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, până acum. În acest moment, stau la coadă peste 20.000 de persoane