Într-un nou episod al serialului „Ion Iliescu – Istoria neștiută”, un proiect realizat de Gândul și Descoperă.ro în parteneriat cu istoricul Lavinia Betea, jurnalistul Ionuț Cristache și invitata sa au reconstituit episodul care consolidează marginalizarea liderului comunist. Din apropiat al dictatorului și al familiei acestuia, ba chiar de posibil succesor al lui Ceaușescu, Iliescu este trimis într-un „exil” mai blând la Timișoara. Deși poza în disident, acesta nu a rupt niciodată relațiile cu familia dictatorului.
Distanțarea dintre Ceaușescu și Iliescu și-a făcut debutul odată cu o ședință a Comitetului Central al PCR – în care dicratorul l-a criticat pe apropiatul său. A urmat o celebră vizită de lucru a lui Iliescu alături de Ceaușescu și alți lideri ai vremii, când președintele îi reproșează acestuia că a salutat mulțimea.
Însă, adevăratul moment de ruptură între președintele României și secretarul general al PCR și secretarul cu propaganda al partidului avea să vină în anul 1971. Deși nu se poate vorbi propriu-zis de un exil, ca în cazul altor lideri de partid, iar relațiile lui Iliescu cu familia Ceaușescu au rămas relativ apropiate, acesta începe să resimtă distanțarea de președintele Republicii Socialiste România. Aparent însă, beneficiază de tot arsenalul unui nomenclaturist al regimului comunist.
„Relațiile nu sunt reci, putea să îl marginalizeze de tot cum l-a marginalizat pe Trofin sau cum l-a exilat pe Drăghici, trimițându-l pe unul dintre ei șef de IAS. Este ca un fel de du-te și fă proba calităților tale, cu ocazia asta va mai descrește puțin stima de sine și încrederea pe care tu o ai în viitorul tău de succesor al meu, pentru că asta pricepeau și ceilalți, că eu n-am de gând să te fac succesorul meu.
Și îl trimite la Timișoara. Este al doilea om pe județ, este secretarul cu propaganda. Adică mai mare peste școlile județului, peste instituțiile culturale și în același timp este un membru al Biroului Politic al Comitetului Județean de partid. Un om care are un însoțitor, o vilă cu tot ceea ce trebuie acolo”.
În aceeași intervenție, istoricul a explicat ce profil dorea dictatorul pentru succesorul său, statut care inițial îi revenise lui Ion Iliescu.
„De fapt, Ceaușescu pricepe, din 1971 încolo, Ceaușescu își pune în aplicare, după ce îi îndepărtează și pe oamenii lui Dej, îi înscăunează pe oamenii pe care el îi alesese. Niște oameni cu care se imagina intrând înaintea celorlalți din zisul lagăr socialist în comunism. Adică ei trebuiau să fie niște supermeni, care să vrăjească, să schimbe lumea într-un ritm fără precedent. Și oamenii aceștia ce puteau să facă? Are un termen foarte bun Silviu Curticeanu – ultimul șef al Cancelariei lui Ceaușescu, vătafi”, a mai comentat Lavinia Betea.