Dan Herford, strănepotul lui Mihail Sadoveanu, a fost invitatul lui Adrian Artene, la podcastul ALTCEVA. Printre altele, acesta a dezvăluit ce note a scris Securitatea în dosarul scriitorului. De altfel, el era urmărit de Securitate.
„–Cât de comunist era Mihail Sadoveanu, până în măduva oaselor, cum spun unii, o arată și faptul că era urmărit de Securitate.
-Ah, da. Am eu la dosarul de cadre, pe care domnul Stelică Politologul a fost decepționat, că l-a văzut și dânsul, scrie clar că respectivul Securist care era acolo, că Sadoveanu a făcut o recomandare la Ministerul cutare, că e băiat de treabă, cutare și cutare, deci nimeni nu scăpa, deci scrie clar. Că și el dacă făcea faptele bune știa că riscă ceva, dar la vârsta senectuții spunea: nu aveți ce să mai îmi faceți, dar dacă ar fi fost mai tânăr, poate era mai precaut. Apropo de comunism, francezii au avut o grămadă de scriitori, când a fost Partidul Comunist Francez, au avut un scriitor care, culmea, a primit și premiul Nobel, îl cheamă Albert Camus. Deci, comunist și marxist. În 58, dacă nu mă înșel, pare-mi-se că l-a refuzat, deci a fost arogant, după război a fost criticat, cu toate acestea, Albert Camus oricând este în Franța respectat.
El a mai avut și o șansă: în momentul când și-a dat seama că acești comuniști, venind în Rusia Stalin, el s-a debarasat și a spus: eu nu aprob terorismul comunist, dar el a avut libertatea de a face asta, Franța era liberă. Dar România nu era, era sub cizma rusească. De ce nu i se reproșează și lui George Enescu că a fost la Moscova? Sadoveanu a fost șeful secției literare Arlus, iar George Enescu a fost șeful secției de Muzică. Sadoveanu și-a făcut meseria lui în literatură, dumneata, domnule Enescu, te duci la Moscova și dai 4 concerte pentru mareșalul Stalin. Și Enescu s-a dus la Moscova și a dat concerte. A venit în țară, după care a fost trimis în fabrici să spună cum au fost concertele. Sadoveanu a spus în conferințe, că a văzut concursurile. S-au măsurat cu două greutăți de măsură: aici e durerea cea mare și de aceea nu suport această nedreptate. La Sadoveanua au toți o memorie foarte bună, în schimb, la George Enescu memoria e foarte scurtă și se evită acest lucru.
-De aceea ar trebui judecate toate acțiunile sau inacțiunile în funcție de conjunctura momentului. Dacă tot i se pun în cârcă atâtea lucruri ar mai trebui să i se și recunoască anumite merite: este reprezentantul României la Consiliul Modial al Păcii, în 1951, în 52 face parte din elaborarea noii Constituții”, a fost dialogul dintre Adrian Artene și strănepotul lui Mihail Sadoveanu.
Autorul recomandă: