Colindul „O, ce veste minunată” reprezintă unul dintre cele mai cunoscute și iubite colinde de Crăciun din România.
Este cântat adesea la serbările de la școală, la coruri, biserici și în concertele speciale de Crăciun. El nu este doar un simplu colind, ci poartă o semnificație aparte bogată.
Colindul „O, ce veste minunată” este unul dintre cele mai cunoscute și iubite cântece de Crăciun din România, dar originea sa ne duce mai aproape de tradițiile populare și de bogata moștenire folclorică a țării.
Prima culegere de colinde și cântece de stea a fost publicată de Anton Pann în anul 1830 și cuprindea doar textele colindelor.
Mai apoi, alte patru ediții au inclus și melodiile, notate pe psaltichie, ceea ce a marcat începutul unui efort de conservare și transmitere a repertoriului de colinde.
De-a lungul timpului, cercetători și compozitori precum Teodor Burada, Tiberiu Brediceanu, Bela Bartok, Sabin Drăgoi, George Breazul, Gh. Cucu, Constantin Brăiloiu sau Nicolae Ursu au realizat colecții extinse de colinde, care se cântă și astăzi, fie în forma lor monodică, fie în versiuni corale, ca rezultat al talentului componistic al autorilor români.
Cu privire la colindul „O, ce veste minunată”, Sabin Drăgoi, care îl menționează în culegerea sa din 1925, precizează că acest colind este un cântec de stea și că, din punct de vedere al melodiei și al ritmului, aparține comunității sașilor transilvăneni.
Colindul „O, ce veste minunată” are rădăcini adânci în tradiția creștină și vorbește despre felul în care credincioșii au ales să vestească nașterea Domnului Iisus Hristos.
Potrivit tradiției, îngerii care au adus vestea nașterii Mântuitorului au oferit astfel prima colindă. Inspirându-se din acest exemplu, oamenii au păstrat obiceiul de a colinda, răspândind vestea bună a mântuirii prin cânt și mergând din casă în casă.
Recomandările autorului: