România, la coada Europei: prea mulți oameni, prea puține locuințe sociale

În România, problema locuirii nu mai este de mult una marginală. Pentru zeci de mii de oameni, o locuință socială nu înseamnă un confort suplimentar, ci diferența dintre stabilitate și nesiguranță, dintre un acoperiș deasupra capului și traiul la limita supraviețuirii. Cu toate acestea, statul român rămâne, an după an, în urma tuturor țărilor europene când vine vorba de locuințele sociale. 

Sursa foto: Friedrich-Ebert-Stiftung
Romania

Datele prezentate pe romania.fes arată clar dimensiunea problemei: România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privința fondului de locuințe sociale. Doar 0,17% din totalul locuințelor existente sunt locuințe sociale. Este un procent aproape simbolic, mai ales dacă îl comparăm cu alte state europene.

În Europa Centrală și de Est, situația este net mai bună. În Polonia, locuințele sociale reprezintă 6,6% din fondul locativ, iar în Lituania, 0,8%. Diferențele devin și mai evidente în Europa de Vest, unde Olanda are peste o treime din locuințe în regim social (34,1%), iar Finlanda aproape 11%.

GUVERN Ședință la Guvern pe tema situației românilor blocați în Orientul Mijlociu: 300 de cetăţeni ar urma să fie evacuaţi din Israel prin Egipt

08:23

ULTIMA ORĂ Miniştrii se strâng la Palatul Victoria ca să discute despre cum îi readuc în ţară pe românii blocaţi în conflictul din Orientul Mijlociu

08:11

Cereri multe, locuințe puține

La nivel național, în 2022 existau doar 16.290 de locuințe sociale, dintr-un total de aproximativ 9,7 milioane de locuințe. În același timp, peste 40.000 de familii sau persoane depuseseră cereri pentru o locuință socială. Cu alte cuvinte, cererea este de două ori și jumătate mai mare decât oferta.

Sursa foto: Friedrich-Ebert-Stiftung
Romania

Bucureștiul, un exemplu grăitor

Situația devine și mai clară în Capitală. În perioada 2023-2025, Primăria Municipiului București a înregistrat, în medie, aproximativ 5.500 de cereri de locuințe sociale pe an. La prima vedere, cifra pare impresionantă. În realitate, doar o mică parte dintre aceste dosare ajung să fie analizate efectiv.

Procedura este complicată, iar lista de documente necesare este lungă și dificil de completat. Mulți dintre cei care solicită o locuință socială nu reușesc să depună dosare complete. În 2023, doar 173 de cereri au fost considerate complete. În 2024, numărul a scăzut la 164, iar în 2025, la 134. Practic, doar 3% din totalul cererilor ajung să fie analizate pe fond.

Dintre acestea, și mai puține se finalizează cu atribuirea unei locuințe. În 2023, doar 24 de familii au primit o locuință socială. În 2024, numărul a scăzut la 12 familii, iar în 2025, la doar 3. Raportat la totalul cererilor, rezultatul este dur: mai puțin de 5 familii dintr-o mie au primit locuințe sociale în 2023, iar în 2025, doar una din 2.000.

Un fond locativ înghețat în timp

În prezent, Bucureștiul are doar 1.175 de locuințe sociale. Mai grav este faptul că, timp de ani de zile, nu a existat o evidență clară a acestora. Între 1996 și 2008, Primăria Capitalei nu a avut date centralizate privind locuințele sociale construite.

Între 2008 și 2014 s-au realizat doar 242 de apartamente sociale. Din 2014 până astăzi, nu a mai fost construită nicio locuință socială finalizată. Un proiect de 114 locuințe, demarat în zona Prelungirea Ghencea, este încă neterminat, fără un termen clar de finalizare.

O problemă socială, nu doar administrativă

Criza locuirii nu afectează un număr mic de oameni. Aproape 10% din populația României se află în deprivare severă de locuire, potrivit datelor Monitorului Social. Vorbim despre familii care trăiesc în spații supraaglomerate, nesigure sau fără utilități de bază.

Mai mult, aproximativ 72.000 de persoane locuiesc în peste 400 de așezări informale din țară, fără acces corespunzător la electricitate, apă sau canalizare. Sunt comunități invizibile pentru multe politici publice, dar foarte reale pentru cei care trăiesc acolo.

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Miliardarii care vor să iasă din democrație. Cum își construiesc elitele din tech propriile orașe, cu reguli și taxe făcute de ei
• De ce pot ungurii și polonezii să-și cumpere case, iar tinerii români nu. Lecția pe care nu vrem s-o învățăm din Europa Centrală