În ultimii ani, schimbările climatice au trecut de la statutul de risc de mediu la unul dintre principalii factori care modelează economia globală și relațiile geopolitice. Rapoartele Forumului Economic Mondial pentru 2025 și 2026 surprind această tranziție: dacă raportul din 2025 reflectă o alarmă crescândă legată de riscuri imediate, raportul din 2026 arată că schimbările climatice amplifică aproape toate celelalte riscuri globale, contribuind la o policriză de amploare.
Raportul WEF 2025 indica o creștere a îngrijorării pe termen scurt: fenomenele meteorologice extreme și poluarea afectează deja comunități din întreaga lume, iar necesitatea unor măsuri imediate devine tot mai presantă.
Tinerii respondenți manifestau un nivel ridicat de preocupare pentru impactul pe termen lung al schimbărilor climatice, în timp ce grupurile de vârstă mai înaintate tind să fie mai puțin alarmate. Pe fondul acestei fracturi generaționale, diviziunile din societate se răsfrâng și asupra problemelor de mediu, transformându-le în subiecte de polarizare politică în tot mai multe țări în ultimii ani.
Așa cum era de așteptat, raportul WEF 2026 identifică polarizarea socială explicit ca un risc major pe termen scurt, ocupând locul 3. Polarizarea socială și politică în creștere intensifică presiunile asupra sistemelor democratice, notează Corina Murafa pentru Infoclima, pe măsură ce mișcările extremiste sociale, culturale și politice provoacă reziliența instituțională și încrederea publică.
Mulți cetățeni se simt excluși din procesele de luare a deciziilor politice și sunt din ce în ce mai sceptici că elaborarea politicilor poate aduce îmbunătățiri tangibile la nivelul de trai.
Fenomenele meteorologice extreme s-au clasat printre primele șase riscuri începând din 2014 și au recâștigat locul 1 în 2024, ca urmare a frecvenței, gravității și costurilor crescute, care afectează în special comunitățile vulnerabile. În 2026 rămân un risc global important, însă coboară în clasamentele riscurilor imediate comparativ cu anii anteriori.
Această evoluție reflectă faptul că, deși impactul lor este recunoscut, atenția liderilor globali este tot mai concentrată asupra crizelor percepute ca având un potențial mai imediat de destabilizare politică și economică.
Raportul avertizează asupra schimbărilor critice ale sistemelor terestre, inclusiv asupra punctelor de inflexiune ireversibile ale climei și mediului, care ar putea accelera încălzirea și destabiliza ecosistemele. Despre punctele critice am realizat o analiza într-un capitol dedicat din raportul Starea Climei România 2025.
Poluarea este deja cea mai importantă cauză de mediu a bolilor și deceselor premature, afectând în special statele cu venituri reduse și medii, care înregistrează 92% din decesele asociate poluării și cele mai mari pierderi economice.
Riscurile se concentrează în anumite zone, lovind mai ales comunitățile marginalizate aflate în apropierea surselor de emisii – zone industriale sau gropi de gunoi – ceea ce adâncește inechitățile în sănătate și apasă și mai greu asupra economiilor locale.
Un rol major în încălzirea globală îl joacă poluanții climatici de scurtă durată (SLCPs), cunoscuți și ca „super-poluanți”. Deși persistă pentru o perioadă relativ scurtă, aceștia sunt responsabili pentru până la 45% din încălzirea globală pe termen scurt.
Printre principalii SLCP se numără carbonul negru, metanul, hidrofluorocarburile (HFC) și ozonul troposferic. Reducerea rapidă a acestor emisii este considerată esențială pentru o tranziție verde eficientă și „conștientă de poluare”.
Evoluția percepției asupra poluării între cele două rapoarte revelează o inversare dramatică a priorităților în doar un an.
Raportul constată explicit că „a existat o schimbare absolută a preocupărilor față de mediu”, iar această deprioritizare este cu atât mai paradoxală cu cât pe termen lung poluarea își menține importanța pe locul 10.
Inițiativele privind poluarea rămân grav subfinanțate, cu mai puțin de 1% din fondurile internaționale de dezvoltare destinate acestui domeniu în perioada 2015-2021.
Privind către 2036, riscurile de mediu își păstrează dominația absolută: fenomenele meteorologice extreme rămân riscul numărul 1, iar jumătate din topul celor mai mari 10 riscuri pe termen lung sunt de natură de mediu.
Diviziunile tot mai adânci și fragmentarea politică îngreunează cooperarea internațională, alimentând îndoieli asupra capacității actualelor sisteme de a gestiona provocările globale. Momentan observăm tensiuni fără de precedent chiar în cadrul NATO.
Sprijinul internațional depinde masiv de resursele financiare ale ONU și de expertiza acumulată de-a lungul deceniilor în logistică și parteneriate cu guverne locale și ONG-uri – capacități care nu pot fi înlocuite rapid.
În 2026, multilateralismul este descris ca fiind în „retragere”. Scăderea încrederii, transparența în declin și respectul pentru statul de drept, împreună cu protecționismul ridicat, amenință relațiile internaționale de lungă durată, comerțul și investițiile și cresc șansa unui conflict.
Raportul subliniază că guvernele se retrag din cadrele multilaterale în momentul exact în care ar fi nevoie de cooperare mai puternică, în schimbul competiției.
Doar 6% dintre respondenții din 2026 se așteaptă la o revenire a ordinii internaționale anterioare, bazate pe reguli și lipsite de polarizare.
Inegalitatea este cea mai importantă constantă între cele două ediții. În 2025, inegalitatea (de venit și avuție) era considerată riscul central, jucând un rol semnificativ atât în declanșarea, cât și în a fi influențată de alte riscuri. În 2026, rămâne pe primul loc ca risc interconectat pentru al doilea an consecutiv, urmată îndeaproape de recesiunea economică.
O evoluție importantă între cele două rapoarte este revenirea riscurilor economice în prim-plan.
În 2025, îngrijorările legate de recesiunea economică și inflație scăzuseră semnificativ în clasament – cele mai mari reduceri înregistrate pentru orice risc pe orizontul de doi ani. Această tendință sugera o ameliorare a preocupărilor economice după criza costului vieții din 2022.
În 2026, situația s-a inversat dramatic. Riscurile economice, luate colectiv, înregistrează cele mai mari creșteri în clasament pe următorii doi ani:
Riscul de recesiune economică a înregistrat a doua cea mai mare creștere în scorul de severitate comparativ cu anul trecut, după riscul de confruntare geoeconomică.
Îngrijorările crescânde privind sustenabilitatea datoriilor, cuplate cu potențiale bule economice – într-un context de confruntare geoeconomică în creștere – ar putea semnala o nouă fază de volatilitate, cu potențialul de a destabiliza și mai mult societățile și companiile.
2026 este – sau ar trebui să fie – momentul trezirii la realitate. Ieșirea din peșteră, dacă folosim metafora platonică. Este dureros să fim confruntați cu lumina, dar numai astfel putem merge mai departe.
Discursul despre climă trebuie să se schimbe fundamental. Nu mai vorbim doar despre climă, ci despre existența noastră ca societate. În condițiile în care pagubele provocate de efectele schimbărilor climatice depășesc deja bugete naționale întregi, nu ne mai permitem jumătăți de măsură.
Trebuie să dublăm eforturile de reducere a emisiilor (mitigation), dar, în același timp, să investim serios în adaptare, pentru a proteja economia, infrastructura și coeziunea socială.
Aceasta este trezirea la realitate pe care 2026 o impune.