Apelul celor 118. Procurorii cer eliminarea din dosarele de evaziune a expertizei financiare impuse de Înalta Curte de Casație și Justiție

Într-un comunicat trimis miercuri către Guvern, Ministerul Justiției și președintele Nicușor Dan, asociația de procurori AMASP cere public eliminarea din dosarele de evaziune a expertizei financiare impuse de Înalta Curte. Motivul procurorilor, conform comunicatului este că expertiza financiară obligatorie prelungește durata dosarelor penale, generează costuri foarte ridicate și dă o importanță ”disproporționată” expertului fiscal.

Acest demers a fost însușit de 118 procurori, care își desfășoară activitatea la parchete de la toate nivelurile – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchete de pe lângă curţi de apel, tribunale şi judecătorii –, precum şi de procurori din cadrul Parchetului European, Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

FLASH NEWS JD Vance vrea să viziteze Ungaria înainte de alegerile parlamentare, în semn de sprijin pentru Viktor Orbán

19:50

FLASH NEWS Kelemen Hunor, despre criza prețurilor la pompă: „Dacă combustibilul trece de 10 lei pe litru, atunci trebuie o intervenție”

19:49

Oful procurorilor

”Subsemnații procurori din Rețeaua Informală Anti Evaziune și Spălare de Bani (procurori specializați pe investigarea infracționalității economice), din cadrul Asociației Mișcarea pentru Apărarea Statului Procurorilor (A.M.A.S.P.), precum și alți procurori interesați de combaterea evaziunii fiscale, în exercitarea atribuțiilor constituționale și legale privind apărarea ordinii de drept și a intereselor generale ale societății, formulăm prezentul apel public către legiuitor și executiv, în vederea reanalizării și modificării urgente a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 126/2024, în contextul publicării în M.Of. a deciziei HP 430/2025 a ÎCCJ, comunică procurorii petenți, în documentul publicat de G4Media.

Textul legal în vigoare, așa cum  a fost modificat prin legea 126, prevede, în esență, că:

„…În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9, dacă ulterior primului termen de judecată şi până la judecarea definitivă a cauzei prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc cu o treime. Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate. Suspectul sau inculpatul au dreptul de a participa la efectuarea expertizei.”

Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate”

Astfel,  prin formularea actuală – „Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate” – expertiza nu mai are caracterul unui mijloc de probă facultativ, supus principiului liberei aprecieri a probelor, ci devine o condiție de legalitate extrinsecă a rechizitoriului în orice cauză vizând infracțiunile prevăzute de art. 6¹, 8 sau 9 din Legea nr. 241/2005.

Administrarea probei cu expertiză fiscală, golește de conținut dispozițiile Codului de procedură penală

Această configurare normativă impune, în mod absolut și indiferent de specificul cauzei, administrarea probei cu expertiză fiscală, golește de conținut dispozițiile Codului de procedură penală care consacră libertatea organelor judiciare de a aprecia necesitatea și oportunitatea fiecărui mijloc de probă și creează riscul ca nerespectarea formală a efectuării expertizei să fie interpretată ca un viciu de legalitate a rechizitoriului, independent de soliditatea celorlalte probe administrate (înscrisuri contabile, declarații, rapoarte de inspecție fiscală, declarații martori, suspecți, constatari tehnico-științifice etc.).

În concret, ancheta penală este constrânsă să urmeze un tipar probator rigid, în care expertiza fiscală devine nu un instrument, ci un filtru obligatoriu, se creează o supradimensionare a rolului expertului, în detrimentul judecătorului și procurorului, care sunt titularii activității de interpretare și coroborare a probelor.
Soluția care urmeaza să fie adoptată în cauză ajunge, în fapt, să depindă în mod disproporționat de concluziile expertului fiscal, în condițiile în care acestea pot fi la rândul lor contestate, nuanțate sau completate prin alte mijloace de probă ori prin expertize contradictorii.

Efecte negative majore asupra urmăririi penale și a eficienței luptei împotriva evaziunii fiscale

• prelungește în mod semnificativ durata urmăririi penale, întrucât expertizele fiscale sunt, de regulă, complexe, consumatoare de timp și resurse;
• generează costuri foarte ridicate pentru Ministerul Public și MAI, întrucât expertizele de specialitate în materie fiscală ajung frecvent la câteva mii de euro/lucrare, sume ce trebuie suportate din bugete deja limitate, în detrimentul altor nevoi operative ale organelor judiciare;
• impune efectuarea expertizei chiar și în cauze extrem de simple, în care determinarea prejudiciului nu ridică nicio dificultate tehnică sau științifică. Cu titlu de exemplu, există dosare de evaziune în care prejudiciul constă exclusiv în eludarea plății TVA, taxă evidențiată în mod expres în cuprinsul fiecărei facturi, stabilirea prejudiciului rezumându-se la o simplă operațiune aritmetică – adunarea valorii TVA inscripționate în facturi. Obligarea la efectuarea unei expertize costisitoare în astfel de situații este, în mod evident, disproporționată și lipsită de rațiune.
• poate conduce, în mod paradoxal, la depășirea termenelor rezonabile de soluționare a cauzelor și chiar la intervenția prescripției răspunderii penale, contrar scopului declarat al legii – recuperarea rapidă a prejudiciilor și descurajarea fenomenului infracțional
• în contextul pronunțării Hotărârii Preliminare obligatorii nr. 430 din 15.12.2025 a ÎCCJ, apare un risc suplimentar, de natură să afecteze grav stabilitatea și eficiența urmăririi penale în materie de evaziune fiscală, și anume că toate rechizitoriile emise de parchete în perioada iunie 2024 (data intrării în vigoare a Legii nr. 126/2024) – decembrie 2025 și aflate în faza de cameră preliminară să fie considerate neregulate din cauza lipsei expertizei de specialitate iar aceste  cauze să fie restituite la parchete, în bloc, pentru remedierea pretinsei neregularități a actului de sesizare.

Un alt argument esențial îl constituie raportarea la practica altor state membre și la poziția exprimată la nivelul Parchetului European.

Astfel, în decembrie 2025, întru-un interviul apărut în mass media, procurorul-șef al Parchetului European a arătat, în esență, că în alte state membre (Germania, Italia), în cauze similare, nu se recurge la expertize fiscale obligatorii, perspectivă care confirmă că în plan european, determinarea prejudiciului fiscal este, de regulă, considerată o operațiune tehnică standard, realizabilă de organele fiscale și judiciare fără recurgerea obligatorie la expertiză, că expertiza este rezervată situațiilor efectiv complexe, nu transformată într-un filtru formal, general și costisitor iar modelul adoptat prin Legea nr. 126/2024 riscă să izoleze România față de bunele practici europene, crescând artificial costurile și durata anchetelor fără un câștig real în acuratețea stabilirii prejudiciului, susțin procurorii.

Pe cale de consecință, pentru a restabili echilibrul între drepturile procesuale ale suspectului/inculpatului, necesitatea unei determinări corecte a prejudiciului și principiile fundamentale ale procesului penal, se impune recalibrarea rolului expertizei, prin transformarea acesteia din condiție obligatorie și unică de stabilire a prejudiciului într-un mijloc de probă facultativ și supus liberei aprecieri a organelor judiciare.

Astfel, în interesul bunei administrări a justiției, al eficienței urmăririi penale și al respectării principiilor fundamentale ale procesului penal, solicităm  legiuitorului reanalizarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 126/2024, inițierea de urgență a unui demers legislativ de modificare în sensul celor expuse mai sus, astfel încât scopul legii evaziunii fiscale trebuie să rămână recuperarea rapidă și integrală a prejudiciilor aduse bugetului public și sancționarea efectivă, proporțională și previzibilă a faptelor de evaziune, în cadrul unui proces penal echitabil, bazat pe libera apreciere a tuturor probelor administrate.

Acest demers a fost însușit de 118 procurori, care își desfășoară activitatea la parchete de la toate nivelurile – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchete de pe lângă curţi de apel, tribunale şi judecătorii –, precum şi de procurori din cadrul Parchetului European, Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism”, susțin petenții.