România între două reforme diametral opuse. A transformat internetul într-un succes patriotic, dar a lăsat energia pe mâna „băieților deștepți”

În ultimii 35 de ani, România a fost fundalul perfect al două povești radical opuse. În telecomunicații, am plecat de la telefoane fixe obținute după ani de așteptare și a ajuns una dintre țările cu cel mai rapid și accesibil internet din lume. În schimb, în energie, deși dispunem de gaze, petrol, hidrocentrale, cărbune și energie nucleară, am rămas captivi unui cerc nesfârșit de intervenții politice, plafonări, compensări și reforme. Promise, dar niciodată duse până la capăt, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă. 

Telecomunicațiile au fost lăsate să devină o industrie a concurenței. Energia a rămas o industrie a puterii și influenței, este premisa de la care pleacă analiza asociației care reprezintă drepturile consumatorilor români de energie.

REACȚIE Ciprian Ciucu, atac frontal la Nicușor Dan, după desemnarea de premier Adrian Veștea (PNL). „Am aflat când au început să sune telefoanele”

10:16

POLITICĂ Eugen Tomac, după ce s-a retras din funcția de premier desemnat: „Sunt convins că aș fi putut schimba în bine România”

10:15

Povestea celor două reforme diametral opuse

Din exterior, România celor 35 de ani de la Revoluție pare să fi trăit două planuri complet diferite.

• În primul, România a construit una dintre cele mai performante piețe de telecomunicații din Europa. A plecat de la telefoane fixe pentru care se aștepta ani întregi, de la centrale analogice și de la o infrastructură aproape medievală, pentru a ajunge una dintre țările cu cele mai rapide și accesibile servicii de internet din lume. A fost o transformare spectaculoasă, fără scandaluri recurente, fără ordonanțe de urgență lunare și fără intervenții dramatice ale statului.

Sursa FOTO: https://c.pxhere.com

• În al doilea scenariu, România a încercat să reformeze energia prin intermediul politicului. Aparent, punctul de plecare era promițător. Țara avea aproape toate resursele pe care și le-ar fi putut dori un stat european: gaze naturale, petrol, hidrocentrale, cărbune, energie nucleară. Așadar, o poziție strategică importantă în regiune.
• Totuși, după mai bine de 3 decenii, energia înseamnă crize, plafonări, compensări, intervenții administrative, scandaluri politice și promisiuni repetate că „de data aceasta reforma va fi făcută corect”.

Marele eșec energetic și succesul de manual al telecomunicațiilor

Această diferență nu poate fi explicată doar prin faptul că energia este mai complicată decât telecomunicațiile. Este mai complicată, fără îndoială, dar complexitatea tehnică nu explică de ce una dintre reforme a produs prosperitate și încredere, iar cealaltă a produs neîncredere și conflicte. Explicația trebuie căutată în altă parte.

Telecomunicațiile au fost una dintre puținele reforme românești în care succesul depindea aproape exclusiv de capacitatea de a crea valoare. Pentru a câștiga bani trebuia să construiești rețele, să aduci tehnologie nouă, să găsești clienți și să oferi servicii mai bune decât concurența. Profitul era recompensa pentru investiție, risc și inovație. Statul stabilea regulile jocului, deși nu putea decide cine câștigă și cine pierde. Această decizie aparținea consumatorului.

Profitul din energie a fost total capturat

În energie, logica a fost diferită încă de la început. Aici profitul nu a depins întotdeauna de capacitatea de a construi ceva nou. De multe ori a depins de accesul la resurse, de poziționarea într-un anumit segment al pieței, de modificarea unei reglementări, de apariția unei scheme de sprijin sau de capacitatea de a influența procesul decizional. În Telecom, pentru a câștiga bani trebuia să convingi clientul. În energie, de prea multe ori era suficient să fii aproape de locul în care se stabileau regulile, să fi pus în față.

Reforma anti-speculă din energie, măsură propusă de Guvernul Bolojan, a fost blocată. Ce se întâmplă cu ordonanța privind ATR-urile

Așa a apărut prima mare diferență dintre cele două lumi. Telecomul a creat antreprenori. Energia a creat ”băieți deștepți”. Această diferență pare subtilă, dar ea explică aproape tot ceea ce a urmat. 

Energia nu este doar o piață, ci și o sursă extraordinară de rentă economică și putere politică

În telecom, competiția împingea actorii economici să investească tot mai mult. În energie, dimensiunea rentelor disponibile a atras inevitabil alte categorii de interese. Energia este unul dintre puținele domenii economice în care câștigurile uriașe pot apărea nu doar din investiții și performanță, ci și din modificarea unei reglementări, din accesul la o resursă strategică sau din schimbarea unor condiții de piață, din articole legislative făcute special ca să câștige cine trebuie, din ATR-uri acordate cu dedicație, din entități puse să controleze pentru a distruge competitorii și care nu acționează la sesizări etc..

Economiștii numesc acest fenomen „captură de rentă”. Cu cât rentele sunt mai mari, cu atât mai mulți actori încearcă să le controleze și orice tentativă de reformă eșuează.

Dumitru Chisăliță

Și astfel, în jurul energiei românești s-a construit treptat un ecosistem complex de interese economice, politice, birocratice și geopolitice. Telecomul a rămas dominat de logica concurenței. Energia a devenit dominată de logica influenței, explică Dumitru Chisăliță, președintele AEI.

Energia este pur și simplu putere

Adevărata problemă este că energia nu este doar o industrie. Energia este putere.

România, în topul celor mai scumpe piețe UE de energie

Un guvern poate ignora luni întregi problemele telecomunicațiilor fără consecințe politice majore. Dar niciun guvern nu poate ignora prețul energiei. Facturile influențează inflația, costurile de producție, nivelul de trai, competitivitatea economică și, în final, rezultatele alegerilor. Din acest motiv, energia a devenit terenul ideal pentru dezvoltarea populismului economic.

Ani la rând, toate guvernele au promis energie ieftină. Au promis protecție pentru consumatori. Au promis că reforma poate fi făcută fără costuri și fără sacrificii. Dar energia nu funcționează după regulile discursului electoral. Dacă investițiile sunt amânate, costurile nu dispar. Ele explodează când amânarea nu mai poate fi menținută. Dacă prețurile sunt ținute artificial jos, nota de plată este anulată transferată în viitor. Dacă modernizarea este amânată, degradarea sistemului continuă.

România a ales mult timp să consume capitalul energetic moștenit din trecut și să amâne momentul adevărului. Iar când acel moment a venit, în timpul crizei energetice din 2021–2022, românii au descoperit că problemele acumulate timp de decenii nu mai puteau fi ascunse. Atunci s-a văzut și o altă iluzie care însoțise reforma energetică: confuzia dintre liberalizarea prețului și concurență.

Două Românii: una conectată la fibră, cealaltă dependentă de facturi mari

Ani la rând, consumatorilor li s-a spus că liberalizarea va aduce automat beneficii. Numai că liberalizarea nu înseamnă concurență. Concurența înseamnă existența unor alternative reale.

• În Telecom existau astfel de alternative. Se puteau construi rețele noi. Se putea intra pe piață. Se putea concura.
• În energie, lucrurile sunt fundamental diferite. Consumatorul poate schimba furnizorul, dar nu poate schimba rețeaua de distribuție. Nu poate schimba sistemul de transport. Nu poate schimba structura producției. Nu poate schimba dependențele regionale și nici caracterul de monopol natural al infrastructurii. Astfel, România a ajuns să vândă imaginea unei piețe concurențiale într-un sector care păstra multe dintre caracteristicile unui monopol.

Când a venit criza, consumatorii au descoperit că libertatea de a schimba furnizorul nu îi protejează de explozia prețurilor.

În Telecom, consumatorul a fost centrul reformei

În Telecom, consumatorul a fost centrul reformei. Tot sistemul era construit pentru a-l păstra. În energie, consumatorul a devenit adesea spectatorul unor decizii luate într-un cerc restrâns format din ministere, autorități de reglementare, companii de stat, mari actori privați și grupuri de influență. Acesta este mecanismul prin care apare capturarea instituțională, momentul în care interesul public începe să fie împins în plan secund de interesele celor care controlează sistemul, se arată în studiu.

Privind astăzi în urmă, concluzia este mai simplă decât toate explicațiile tehnice care au fost oferite în ultimele decenii. România nu a eșuat în energie pentru că nu avea resurse. Nu a eșuat din cauza Uniunii Europene. Nu a eșuat din cauza pieței și nici măcar din cauza liberalizării. A eșuat pentru că cineva a vrut să eșueze, deoarece cel mai mult se câștigă din haos și eșecuri. Pentru aceasta în mod voit s-a construit o piață fără concurență reală, s-a realizat o reformă fără consecvență și o strategie fără continuitate. Telecomul a fost lăsat să funcționeze ca o industrie a concurenței. Energia a rămas captivă politicienilor și ”băieților deștepți”.

Criza energetică, modul normal de funcționare al sistemului

Iar atunci când un sector strategic devine locul de întâlnire dintre rente economice, influență politică, populism electoral, captură instituțională și interese geopolitice, interese ale unor grupuri  interne sau externe, criza încetează să mai fie un accident. Devine modul normal de funcționare al sistemului.

Aceasta este, probabil, adevărata poveste a celor două reforme. Una a construit valoare și a fost judecată de consumatori. Cealaltă a administrat putere și a fost judecată de interese.

Telecomunicațiile, lăsate să devină o industrie a concurenței. Energia a rămas o industrie a influenței

• Privind ultimii 36 de ani, diferența fundamentală dintre telecomunicații și energie poate fi formulată astfel: Telecomunicațiile au fost o industrie în care profitul s-a obținut predominant prin concurență și inovare, cu fuziuni, incapacități de plată și falimente.
• Energia a fost o industrie în care profiturile au depins aproape exclusiv de deciziile politice, reglementări favorizante, acces cu dedicație la resurse etc.
• De aceea liberalizarea telecomunicațiilor a produs rapid beneficii vizibile pentru consumatori.
• ”Liberalizarea” energiei a fost permanent influențată de conflicte între obiective contradictorii: securitate energetică, prețuri mici, profitabilitate, decarbonizare, interese geopolitice și interese economice ale diferitelor grupuri.
• Acesta este motivul pentru care energia a devenit unul dintre cele mai disputate și vulnerabile domenii ale economiei românești după 1990, conchide analiza.