Un posibil episod de Super El Niño în 2026-2027 ar putea crește riscul unor veri extrem de călduroase și secetoase în România, arată analiza datelor istorice și a mecanismelor climatice. Influența fenomenului asupra Europei este indirectă și mai puțin predictibilă decât în regiunile tropicale. Precedentele episoade puternice au fost asociate, în România, cu temperaturi peste medie, valuri de căldură și deficit de precipitații în timpul verii. Au fost urmate, de regulă, de ierni mai blânde și mai umede.
În mod obișnuit, vânturile alizee bat dinspre est spre vest de-a lungul Ecuatorului. Împing apă caldă de suprafață către vestul Oceanului Pacific și permit apei reci de adâncime să urce la suprafață în dreptul coastelor Americii de Sud.
El Niño apare atunci când acest echilibru se rupe. Vânturile alizee slăbesc, apa caldă se întinde spre centrul și estul Pacificului. Temperatura apei de suprafață depășește cu peste 0.5°C valoarea normală, pentru mai mult de cinci luni consecutive.
Ca urmare, precipitațiile, furtunile, valurile de căldură și secetele de pe continente sunt redistribuite într-un mod care afectează miliarde de oameni.
Fenomenul revine în medie odată la 3 până la 7 ani. Are în mod obișnuit o durată de 9-12 luni, cu intensitate maximă în perioada noiembrie-ianuarie, notează dr. Monica Ionita Scholz pentru Infoclima.
În primăvara anului 2026, Oceanul Pacific ecuatorial a intrat rapid într-o faza de tranziție. După un episod La Niña care a dominat cea mai mare parte a anului 2025, temperaturile apei de suprafață în zona Nino 3.4 (regiunea de referință situată între 5°S-5°N și 120°-170°V) au crescut rapid.
Scenariul cel mai probabil este ca evenimentul să se intensifice pe parcursul verii și să atingă maximul de intensitate în perioada noiembrie 2026 – ianuarie 2027.
Figura 1 prezintă distribuția spațială a anomaliilor de temperatură la suprafață apei în perioada 1 – 13.06.2026. Oceanul Pacific în zona tropicală este momentan cu până la 4°C mai cald față de perioada climatologică 1981 – 2000.
De asemenea, evoluția temperaturii la suprafața mării pe parcursul anului 2026 (Figura 2), în zona de maximă intensitate a fenomenului El Niño, indică faptul că în luna iunie 2026 s-au înregistrat cele mai mari valori ale temperaturii din ultimii 46 de ani.
Influența El Niño asupra Europei și implicit asupra României este mai slabă și mai variabilă decât cea resimțită în zona tropicală sau în America de Nord și Australia.
Prin urmare, impactul concret al unui Super El Niño 2026-27 asupra României trebuie interpretat cu precauție și în contextul stării actuale a Atlanticului.
Verile El Niño sunt calde. În majoritatea evenimentelor analizate (1972, 1997, 2015, 2023), România a înregistrat temperaturi peste medie. Verile 2015 și 2023 au fost excepționale pe întreg continentul.
Iernile care urmează sunt mai blânde.
Vara 2026 (când El Niño se va intensifica) și vara 2027 (care va urma celui mai probabil episod puternic) prezintâ un risc crescut de temperaturi ridicate si valuri de căldură în România.
Evenimentele foarte puternice, precum cele din 1982/83, 1997/98 și 2015/16, au lăsat o amprentă termică evidenta asupra regiunii noastre.
Verile El Niño aduc seceta. În toate cele șapte evenimente analizate, sudul și centrul Europei, inclusiv România, au fost mai uscate decât normalul.
Seceta revine în vara următoare.
După toate cele trei Super El Niño anterioare (1982/83, 1997/98 si 2015/16), vara de după a adus din nou deficit de precipitații în România și țările vecine.
Ce înseamnă asta pentru 2026-2027? Vara 2026 si vara 2027 prezintă un risc ridicat de deficit hidric semnificativ în România. Agricultura, rezervele de apă și pădurile vor fi cele mai expuse.
Dacă El Niño se va dezvolta la intensitate „puternică” în iarna 2026-27, România ar putea resimți o iarnă mai blândă decât normalul climatic, cu posibile episoade de precipitații abundente la începutul anului 2027.
Verile anilor care urmează unui Super El Niño pot fi însă caracterizate de deficite de precipitații și valuri de căldură mai frecvente, în special în contextul încălzirii globale continue.
Incertitudinea rămâne, însă, semnificativă: teleconexiunea El Niño – Europa nu este stabilă și este condiționată de starea circulației atlantice.