Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat una dintre cele mai disputate probleme create de legea austerității din anul 2023. Astfel, instanța a stabilit că bonusurile de pensionare prevăzute pentru personalul silvic nu au fost eliminate prin Legea nr. 296.
Decizia obligatorie pentru toate instanțele poate avea efecte în cazul a numeroase procese deschise de foști angajați ai Romsilva. Ea tranșează o dispută cu o miză financiară de milioane de lei, notează Stiripesurse.
Prin Decizia nr. 66 din 4 mai 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 496/16.VI.2026, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis în parte sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov. Completul stabilit că dispozițiile art. 46 alin. (4) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic „nu au fost modificate sau abrogate implicit prin dispozițiile art. LXXI alin. (3) din Legea nr. 296/2023”.
Hotărârea succede unor interpretări diferite în instanțele din țară. Ea poate influența numeroase litigii aflate în curs de judecată privind bonusurile de pensionare acordate în cadrul Romsilva, care au provocat un scandal public.
Potrivit Statutului personalului silvic, modificat în 2019, personalul silvic pensionat la vârsta standard beneficia de „o gratificație egală cu minimum 5 salarii brute pe ultima lună de activitate, suportată de angajator”.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2021%2F03%2FTeodor-Tigan.png)
Teodor Țigan, fostul director al ROMSILVA, a fost în centrul unui scandal uriaș după ce s-a aflat că a luat primă de pensionare de 50.000 euro
În paralel, Legea nr. 296/2023, adoptată în contextul măsurilor de austeritate, care implică reducerea cheltuielilor bugetare, a prevăzut că prin contractele colective sau individuale de muncă nu poate fi acordată mai mult de o plată compensatorie echivalentă cu un salariu.
În practică au apărut 3 interpretări diferite.
Divergențele au determinat Curtea de Apel Brașov să solicite intervenția Înaltei Curți.
În motivare, judecătorii instanței supreme susțin că simpla apariție a Legii nr. 296/2023 nu a avut ca efect eliminarea automată a dreptului special acordat personalului silvic.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2024%2F12%2FICCJ-13-1024x683-1.jpg)
Înalta Curte a reținut că problema a apărut tocmai pentru că în sistem coexistau două reglementări diferite. Una invoca gratificația de pensionare a silvicultorilor. Alta stabilea limite pentru plățile compensatorii. Judecătorii au constatat interpretări contradictorii la nivel național, deci textul legal a generat o practică neunitară.
Potrivit motivării, dispozițiile Statutului personalului silvic au continuat să fie active în ordinea juridică până la momentul în care legiuitorul a decis eliminarea lor expresă.
„Dispozițiile art. 46 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, în forma adoptată prin Legea nr. 234/2019, nu au fost modificate sau abrogate implicit prin dispozițiile art. LXXI alin. (3) din Legea nr. 296/2023”, a stabilit Înalta Curte în dispozitivul deciziei.
Unul dintre pasajele cheie din motivarea hotărârii vizează modificările aduse ulterior prin OUG nr. 156/2024. Astfel, ICCJ observă că legiuitorul a introdus o prevedere potrivit căreia drepturile existente în contractele colective și individuale de muncă aflate în vigoare la 1 ianuarie 2025 urmau să fie acordate eșalonat pe o perioadă de 5 ani.
Judecătorii au concluzionat că această soluție legislativă înseamnă practic o recunoaștere a existenței drepturilor respective.
„Interpretând gramatical și logic completarea legislativă antereferită se decelează că, în cazul contractelor colective/individuale de muncă aflate în vigoare la data de 1 ianuarie 2025, legiuitorul a impus doar o eșalonare a acordării acestor drepturi pe un interval de 5 ani, recunoscând în mod implicit existența și eficacitatea acestor drepturi, care au fost stabilite anterior în cuprinsul contractelor colective/individuale de muncă”, se arată în motivarea ICCJ.
Este un argument esențial, întrucît contrazice teza potrivit căreia drepturile ar fi dispărut automat odată cu adoptarea legislației fiscal-bugetare. Amintim că inclusiv ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a criticat aceste bonusuri imense din cadrul Romsilva.
Hotărârea nu stabilește automat că fiecare fost angajat al Romsilva va primi bonusul maxim prevăzut în contractele colective de muncă. ICCJ nu a soluționat litigiul concret și nici nu a decis cuantumul care trebuie acordat fiecărui reclamant. Instanța supremă a răspuns exclusiv la întrebarea dacă dreptul special prevăzut de Statutul personalului silvic a fost eliminat implicit de Legea nr. 296/2023. Răspunsul a fost negativ.
Așadar, argumentul invocat frecvent de angajatori și de unele instanțe, potrivit căruia gratificația de pensionare ar fi fost deja abrogată înainte de intervenția expresă a OUG nr. 14/2025, nu mai poate fi susținut.
Decizia are o importanță crucială. În sistemul Romsilva, bonusurile de pensionare puteau ajunge, în funcție de vechime și de prevederile contractului colectiv de muncă, la valoarea mai multor salarii brute.
În dosarul care a generat sesizarea, fostul angajat solicita plata unui bonus de pensionare reprezentând 10 salarii brute, în baza contractului colectiv de muncă al Romsilva. Odată publicată în Monitorul Oficial, hotărârea Înaltei Curți devine obligatorie pentru instanțe. Ea va constitui reprezenta reperul principal în toate cauzele similare care urmează să fie judecate în țară.