Rareș Bogdan rememorează momentul 11 iulie 1997: Cum ar fi arătat coșmarul românesc – Fără Parteneriatul Strategic cu SUA, România ar fi băltit în zona gri

Într-o intervenție pe contul său de socializare, Rareș Bogdan evocă momentul 11 iulie 1997, când România a semnat Parteneriatul Strategic cu SUA.

„Cum ar fi arătat coșmarul românesc

Fără Parteneriatul Strategic cu SUA, semnat pe 11 iulie 1997, România ar fi băltit în zona gri. Iar asta este varianta optimistă a unui statut vulnerabil și foarte costisitor. La cea pesimistă nici nu vreau să mă gândesc, dar ar trebui să se gândească cei care consideră America un detaliu îndepărtat, un hegemon cu mofturi, căruia îi dai din când în când cu tifla.

Repet mereu: în timp ce SUA ne vrea parteneri, alții ne vor slugi. Un partener știe că a induce celuilalt sentimentul irelevanței, discriminării sau frustrării adânc ascunse în suflet îl face un candidat ideal pentru trădare. Un partener pe care îl minți că este important se va întoarce la 180 de grade cu prima ocazie cu care găsește un stăpân mai generos. Dar unul căruia îi întinzi mâna și-i demonstrezi că statutul de win-win este real îți va fi prieten pe viață.

FLASH NEWS Compania Meta plătește 16,7 miliarde de dolari într-un proces istoric intentat de 29 de state americane

18:20

EXCLUSIV Este Iran mai rău pentru SUA decât Afganistan? Analista de politică externă Ioana Constantin-Bercean explică unde greșesc SUA

18:08

Există acum mișcări care vor să ne întoarcă din drumul care consideră SUA un partener prieten. Nu vor reuși, deoarece America n-a fost niciodată tâmpită”, scrie Rareș Bogdan.

 Loading ...

„Relația cu SUA, motorul care a dus la aderarea la NATO”

„Dar să vedem ce fracturi ar fi însemnat absența Pareneriatului. Câteva idei:

Relația specială cu SUA a fost motorul care a dus la aderarea la NATO. În absența garanțiilor de securitate americane și a prezenței trupelor rotaționale (Mihail Kogălniceanu, Deveselu), România ar fi făcut parte din zona-tampon vulnerabilă la presiunile Moscovei (Georgia, Republica Moldova. Dar să privim și la bani!

Ca să compenseze lipsa unui aliat de calibru – și e vorba inclusiv de calibrul nuclear – procente uriașe din PIB s-ar fi dus către Apărare, sufocând alte sectoare economice. Sau, varianta indusă pervers, pentru care se alocă bani mulți în social media, România ar fi trebuit să accepte un statut de neutralitate.

„Exact ca acum, când un premier dominat de propriile ambiții, zero barat la economie, ignoră necesitățile urgente ale țării”

Dar ce spuneți de dimensiunea economică? Știm deja că marele capital privat funcționează pe bază de analiză de risc. Statutul de partener de încredere ne-a adus investiții uriașe în tehnologie, energie, industrie. Fără el, riscul de țară ar fi adus dobânzi uriașe. Exact ca acum, când un premier dominat de propriile ambiții, zero barat la economie, ignoră necesitățile urgente ale țării și tot ce face este să lase impresia că este adorat. Realitatea din teren este alta decât cea de pe rețelele sociale, unde manipularea atinge cote halucinante.

Proiecte strategice majore, cum este exploatarea gazelor din Marea Neagră sau dezvoltarea reactoarelor nucleare fie nu ar fi existat, fie ar fi căzut sub influența unor actori estici sau a unor monopoluri europene pe care haideți să le considerăm rigide, ca să nu le spunem altfel.

Să nu uităm de Uniunea Europeană, a cărei parte suntem, și Doamne, ce-ar fi fost dacă nu eram… Praf și pulbere.

Relația specială cu Washingtonul a oferit Bucureștiului căi de negociere la care statutul nostru economic nu s-ar fi ridicat niciodată în raport cu axa Berlin-Paris. Am fi rămas o piață de desfacere, nu un stat care poate să-și impună interesele de securitate pe agenda UE.

„Cine are tot interesul să ne decupleze?”

Ca să nu mai vorbim de presiunile Departamentului de Stat pentru un stat de drept viabil, reforme în justiție, combaterea corupției. Fără aceste presiuni, care ofereau perspectiva unui parteneriat de anduranță – nu facem afaceri cu niște tipi în care nu avem încredere că nu fură tot sau nu livrează informații iamoicilor – politica românească s-ar fi oligarhizat, în anii 2000, după model ucrainean. Cleptocrația estului, demnă de pus în dicționar.

Nu suntem în poziția să alegem între SUA și UE.

Ah, că se face campanie pe tema asta, e altceva. Cineva are tot interesul să ne decupleze. Ghici cine?”, mai adaugă Rareș Bogdan.