Ștefan Popescu: Germania şi Bulgaria dau semnale în direcția Moscovei

Două episoade — retragerea Bulgariei din Coaliția de  voință pentru susținerea Ucrainei și declarația ambasadorului german la Chişinău privind diferențele identitare dintre societățile de pe cele două maluri ale Prutului— aparțin aceleiași geografii politice. Elementul de legătură dintre cele două este pregătirea procesului de negociere cu Federația Rusă.

Dar înainte ca o eventuală masă de negociere cu Rusia să fie instalată, au început recalibrări în interiorul taberei occidentale. Nu prin documente oficiale ci prin gesturi, absențe, nuanțe diplomatice și delimitări prudente. Într-un proces de o asemenea importanță, din care va rezulta o nouă arhitectură de securitate europeană, pozițiile de negociere nu se construiesc numai odată aşezați la masa tratativelor, ci în lunile și anii care le preced. Statele cu orizont strategic şi cele care consideră că au interese în relația cu Rusia  încearcă să-și definească marja de manevră înainte ca actorii strategici globali (SUA) să stabilească eventualele compromisuri.

FLASH NEWS Nicușor Dan, discuții la Cotroceni despre un jalon important din PNRR

11:52

REACȚIE Președintele IMM România cere un pact economic și social între partidele politice și avertizează că țara are nevoie urgent de un guvern stabil

11:49

Astfel, retragerea Bulgariei din coaliția de voință privind Ucraina trebuie citită în această cheie. Gestul întruchipat de premierul Rumen Radev indică o preocupare pentru poziționarea într-o fază în care conflictul ar putea trece, treptat, de la logica confruntării la logica negocierii. Chiar dacă narațiunea predominantă din România a revenit la tema « Ucraina câştigă ».

Da, Bulgaria, are propria sa istorie de relaționare cu Rusia, foarte diferită față de România, este o parte importantă a Coridorului Sudic, perfect operațional şi care în 2025 a adus în Europa peste 30 de miliarde de metri cubi de gaz natural. Şi evident, în acest puzzle, trebuie să adăugăm şi proximitatea istorică dintre Sofia şi Berlin. Oricum, catalogarea de « pro-rus » a premierului Radev e simplificatoare şi cred că manevra sa are legătură cu intenția de a beneficia de un anumit sprijin în procesul de negociere care este în pregătire.

Aceeași logică o văd şi în declarația ambasadorului german la Chişinău care a generat atâta vâlvă la Bucureşti de parcă nu se cunoşteau convingerile Germaniei, viziunea sa asupra spațiului dintre Prut şi Nistru încă de când deținea poziția de conducere a misiunii OSCE la începutul anilor 2000. Întrebarea de la care ar fi trebuit să pornim cu calm este : cui serveşte ambiguitatea din declarația ambasadorului german ? Căci cuvintele exprimate la acest nivel nu servesc numai la descrierea unei realități ci şi la construcția unei realități. O posibilă interpretare este şi că mesajul diplomatic german reprezintă și o reacție la discursurile privind unirea Republicii Moldova cu România, discursuri care au câștigat vizibilitate în anumite cercuri ca o posibilă soluție de rezervă în cazul în care parcursul european al Chișinăului s-ar bloca sau s-ar dovedi insuficient pentru garantarea securității statului moldovean. Din această perspectivă, sublinierea diferențelor identitare ar putea funcționa ca o formă de delimitare preventivă față de ideea că integrarea europeană a Republicii Moldova ar putea fi înlocuită de un proiect de unificare politică. Pentru unii actori europeni, inclusiv Germania, menținerea Republicii Moldova ca stat distinct, dar integrat în structurile europene, reprezintă scenariul preferabil. Nu pentru că legăturile istorice și culturale cu România ar fi negate, ci pentru că orice modificare de frontieră într-un spațiu sensibil ar putea aduce costuri suplimentare în poziționarea față de Rusia pe care importanța acestui dosar nu le-ar justitifica.

Aceste două episoade ar trebui să dea de gândit la Bucureşti şi mai ales să grăbească procesul de ajustare instituțională din Ministerul de Externe.