Patrick André de Hillerin: A sunat Ilia

Un bărbat căsătorit are o relație extraconjugală cu o femeie, căsătorită la rândul ei. Părțile înșelate află despre această relație dublu extraconjugală și încep demersurile pentru divorț. Soțul încornorat este polițist. Ar vrea un divorț care să-i repună în drepturi onoarea, sau așa ceva. Chestii din astea de bărbat înșelat.

Soțul încornorat, polițistul, este convocat în biroul șefului Inspectoratului de Poliție Județean Bihor, chestorul Liviu Popa (la acea vreme). În biroul chestorului Liviu Popa se află și soțul încornorator. În prezența acestuia, încornoratului i se pune în vedere să nu facă tămbălău și să acorde soției adulterine un divorț elegant, fără scandal, dacă vrea să nu aibă probleme în cariera sa de polițist.

FLASH NEWS Fosta adjunctă a lui Zelenski, arestată într-un dosar de corupție la Kiev. Irina Mudra neagă acuzațiile

23:06

STATISTICĂ România a ajuns codașă la competențe digitale, la nivelul Uniunii Europene. Doar o treime din populație deține cunoștințe de bază

22:59

Chestorul Liviu Popa este chestorul Liviu Popa, revenit la conducerea IPJ Bihor după un destul de scurt stagiu la conducerea DGA și apoi a Poliției Române. Soțul adulter este primarul de la acea vreme al municipiului Oradea, Ilie Bolojan, iar soțului încornorat îi păstrăm anonimatul, el fiind la acea vreme soțul actualei partenere de viață a premierului Ilie Bolojan.

Povestea datează din 2012-2013 și este cunoscută în Oradea. Fiind o chestiune de viață intimă a unui demnitar, poate că n-ar fi meritat expusă public. Numai că este o chestiune de viață intimă doar până la un punct. Acel punct în care cineva încearcă să-și rezolve problemele din viața privată/intimă folosindu-se de instituții de forță ale statului. Mai mult de atât, povestea veche de 13-14 ani dezvăluie că modul în care Ilie Bolojan încearcă să rezolve diverse probleme nu este o întâmplare, ci un modus operandi cu o îndelungată tradiție.

În 2018, consiliera prezidențială Simina Tănăsescu a demisionat din funcție după ce a devenit public faptul că s-ar fi întâlnit, la solicitarea sa, cu judecătorul CCR Petre Lăzăroiu, sugerându-i acestuia că i s-a cam încheiat mandatul, conform unor anumite păreri. Lăzăroiu și-a anunțat colegii din CCR despre întâlnire și a făcut-o publică, considerând că a fost supus la presiuni din partea Președinției. Cea care și-a încheiat atunci mandatul, ca să-i spunem așa, a fost chiar Simina Tănăsescu. Un an mai târziu, președintele României a desemnat-o drept judecător la CCR, în locul lui Petre Lăzăroiu.

Iată, așadar, că atunci când actuala șefă a CCR, Simina Tănăsescu, s-a întâlnit în biroul președintelui Senatului cu Ilie Bolojan, acest mod de a trafica influență nu le era străin niciunuia dintre cei doi.

Că Simina Tănăsescu și Ilie Bolojan au vorbit despre spații suplimentare pentru CCR, despre lavabilă care trebuie dată pe pereți, despre perdele și mături, nici nu mai contează. Simpla întâlnire dintre cei doi în pragul unei decizii importante pe care trebuia să o ia CCR pe o temă care-l privea pe principalul aliat politic al lui Ilie Bolojan a fost nu doar inoportună, ci de-a dreptul imorală.

Dar dacă presiunile exercitate de Bolojan nu au funcționat, ba se pare că au avut chiar un efect invers celui scontat, s-a trecut la nivelul superior: PPE și Renew Europe, partidele europene din care fac parte PNL, UDMR, PMP (PPE) și USR (Renew) au solicitat Comisiei Europene ca România să nu mai primească tranșa de 770 de milioane de euro din PNRR care depinde de modificarea legii ANI, a legii salarizării unitare și a altor legi transformate în jaloane.

Atunci când CE ne apăsa pe gât cu piciorul MCV-ului, legea ANI a fost, de asemeni, un jalon în evoluția noastră democratică. Forma inițială a acestei legi era mult mai dură. Pentru ilegalități precum cea înfăptuită de Dominic Fritz era suficient ca secretarul primăriei să sesizeze prefectura, iar prefectul dispunea încetarea de drept a mandatului. Legea a fost îndulcită în perioada Iohannis, care a scăpat la mustață de pierderea mandatului și de interdicția de a candida timp de 3 ani. La vremea aceea, îndulcirea legii ANI a fost aspru criticată de societatea civilă și de raportorii români pentru MCV, iar MCV-ul a mai fost menținut câțiva ani.

Acum, lucrurile s-au întors cu 180 de grade. Nu mai suntem prea permisivi cu cei care comit ilegalități, ci suntem prea duri, deci trebuie să fim sancționați. Ciudate meandre ale evoluției democratice a unei țări membre UE. Din cale-afară de ciudate.

„Actul prin care o persoană consimte să întrețină, în mod obișnuit, raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri pentru bani sau anumite avantaje” se numește, conform definiției din dicționar, prostituție. Prostituția nu mai este considerată de Codul Penal, din 2014 încoace, o infracțiune. Dar nici nu este permisă în mod oficial. Proxenetismul, însă, este definit drept „infracțiunea care constă în îndemnul sau în constrângerea la prostituție ori înlesnirea sau tragerea de foloase de pe urma practicării ei”. Atunci când un stat legiferează pentru bani sau anumite avantaje, putem spune că statul respectiv se prostituează. Cazul României. Asta nu înseamnă că s-a comis ceva ilegal. Cei care, însă, forțează un stat să legifereze într-un anume fel pentru bani sau alte avantaje nu pot fi numiți reformatori, ci proxeneți. Fapta lor este pedepsită în România cu închisoare, între 2 și 7 ani. La asta ar trebui să se gândească domnii Ghinea și Cîțu, cei doi pești care au impus României forma PNRR-ului aprobată în 2021 de către Comisia Europeană. Ar fi trebuit, totuși, să aibă grijă și să ne primim banii înainte, cum se practică în această cea mai veche meserie din lume. Așa, uite ce pățim.

Lia Savonea, președinta ÎCCJ, și-a sunat o colegă judecătoare în timpul unei conferință de presă. N-a intervenit într-un proces, n-a intervenit într-o procedură judiciară. „A sunat Lia”, însă, a devenit, pe buzele propagandei, simbolul corupției din sistemul judiciar.

„A sunat Ilie și a încercat să-și subordoneze CCR” este, însă, simbolul normalității, al democrației, al respectului separării puterilor în stat. Iar asta se întâmplă cu deplina aprobare a unor partide europene precum PPE și Renew Europe.

„Ce Formidable Bordel!”, nu mai este, de ceva vreme, doar titlul unei piese scrise de Eugen Ionescu în 1973, ci descrie, scurt și la obiect, Uniunea Europeană a zilelor noastre.