În 1905, un prinț boem a eliberat 5 șobolani în iazurile domeniului său. În mai puțin de un deceniu, în Boemia existau în jur de 2 milioane de bizami

Un grup mic de bizami a ajuns în Boemia, în anul 1905, transportat peste Atlantic, ca și curiozități, dintr-o expediție de vânătoare în America de Nord. Cinci animale au fost eliberate pe proprietatea prințului Colloredo-Mannsfeld, lângă Dobris, unde trebuiau să rămână ca o colecție privată sau, poate, ca o sursă de blană valoroasă. Dar s-a întâmplat cu totul altceva. Peste ani, animalele trecuseră dincolo de domeniu și în cursurile de apă din apropiere, înmulțindu-se în timp ce înaintau, scrie Times Of India.

EXCLUSIV Vin dimineți grele la metrou? Cum s-a decis intrarea a 7 garnituri de pe M2 în revizie acum, când a început școala, iar Capitala e plină de șantiere

06:00

CONTROVERSĂ Trump a publicat o hartă cu statul New Mexico redenumit în New America și s-a autoproclamat „cel mai măreț președinte al SUA” într-un nou clasament

06:00

 Loading ...

Prin 1914, populația de șobolani estimată în Boemia era la aproximativ două milioane. Animalele au continuat să se răspândească lent prin râuri și canale, ajungând la țări învecinate, mult mai la est.
Peste un secol, descendenții acelor prime exemplare europene de bizami se găseau pe o întindere vastă a continentului, în timp ce țări precum Olanda îi prindeau pentru a proteja cursuri de apă și diguri vulnerabile.

Ondatrele au ajuns în Germania, Austria și Elveția. Se răspândeau treptat, generație după generație. Au ajuns chiar și până în Japonia.

Animalele nu erau nevoite să călătorească pe distanțe lungi pentru a coloniza noi teritorii. Ele trăiau în jurul apelor, fiind înotătoare remarcabile. Săpau vizuini în maluri și își construiau cuiburi sau adăposturi printre vegetație. Atunci când populațiile se stabilizează, animalele mai tinere se pot dispersa în zonele învecinate.

În țări care depind în mare măsură de structuri inginerești de protecție a apelor, controlul populațiilor de bizami a devenit parte a activităților de întreținere a infrastructurii. Astfel, capturarea bizamilor a devenit o activitate permanentă cu vânători profesioniști care lucrau pe tot parcursul anului, îndepărtând un număr mare de animale.

Belgia, Franța și Germania și-au menținut, de asemenea, programe de control. Potrivit Serviciului pentru Parcuri Naționale și Faună Sălbatică, în anul 2017, Uniunea Europeană a inclus oficial bizamul pe lista speciilor alogene invazive care prezintă o preocupare la nivelul Uniunii. Această desemnare atrage după sine restricții menite să împiedice deținerea, transportul, comercializarea sau eliberarea în mod deliberat.