Secunda intercalară, introdusă pentru a menține ceasurile sincronizate cu rotația Pământului, ar putea fi eliminată definitiv. Responsabilii mondiali cu măsurarea timpului urmează să decidă dacă renunță la acest sistem. Aceste secunde suplimentare, numite „secunde intercalare”, au fost adăugate pentru a menține ceasurile atomice ultra-precise sincronizate cu rotația Pământului.
Specialiștii internaționali în măsurarea timpului se vor reuni pentru a decide dacă renunță definitiv la secunda intercalară. În locul acesteia, dacă votul va avea succes, ar putea apărea „oraa intercalară”, relatează ABC.
Conform definiției tradiționale, o secundă reprezintă a 86.400-a parte dintr-o zi. Dar rotația Pământului nu este perfect uniformă. Zilele noastre de 24 de ore pot varia ca durată cu o miime de secundă (o milisecundă).
Există mai multe motive pentru această inconsecvență. Rotația Pământului încetinește, în general, în principal din cauza atracției Lunii. Astronomii observă acest lucru în înregistrările istorice ale eclipselor solare de acum mai bine de 3.000 de ani.
Dar, pe perioade mai scurte, planeta noastră se rotește uneori mai repede. Începând cu aproximativ anul 2020, Pământul și-a accelerat rotația.
Lucia McCallum, geodez la Universitatea din Tasmania, a declarat că mai mulți factori pot influența rotația Pământului.
„Atmosfera, vântul, curenții oceanici puternici, topirea ghețarilor, vulcanii mari, redistribuirea masei în interiorul Pământului”, a spus dr. McCallum.
Această variație minoră înseamnă că definiția tradițională a secundei nu este suficient de precisă pentru tehnologii precum GPS-ul. Acesta trebuie să măsoare fracțiuni de milisecundă pentru a funcționa.
La sfârșitul anilor 1960, organismul de conducere al Biroului Internațional de Măsuri și Greutăți (BIPM), care standardizează unitățile de măsură la nivel mondial, a adoptat o definiție mai precisă a secundei, bazată pe măsurătorile atomilor de cesiu.
Aceasta stă la baza timpului universal coordonat (UTC).
UTC este urmărit cu ajutorul ceasurilor atomice. În prezent, acestea sunt cele mai precise instrumente de măsurare a timpului. Totuși, noile „ceasuri nucleare” le-ar putea depăși în curând.
Michael Wouters, responsabil pentru standardele de timp la Institutul Național de Măsurare din Australia (NMI), a declarat că secunda atomică era cât mai apropiată posibil de secunda tradițională.
„Nu a existat de la început o valoare exactă, deoarece aceasta se schimba tot timpul”, a spus el.
Dr. McCallum contribuie la măsurarea vitezei de rotație a Pământului folosind telescoape îndreptate către găuri negre extrem de îndepărtate.
„Folosim aceste găuri negre ca puncte de referință”, a spus dr. McCallum.
Aceste observații sunt esențiale pentru navigația prin satelit și sunt folosite, de asemenea, pentru a determina când rotația Pământului nu mai este sincronizată cu UTC, ceea ce duce la introducerea unei secunde intercalare. De la introducerea lor în 1972, secundele intercalare au fost adăugate ceasurilor noastre de 27 de ori, cel mai recent la sfârșitul anului 2016, scrie sursa citată anterior.
Secundele intercalare au devenit din ce în ce mai dificil de gestionat în era calculatoarelor.
Darryl Veitch, cercetător în domeniul rețelelor informatice la Universitatea de Tehnologie din Sydney, a declarat că secundele intercalare contrazic unele presupuneri pe care se bazează programele informatice în privința timpului, cum ar fi faptul că acesta avansează întotdeauna și că un minut are 60 de secunde.
Însă dr. Wouters a spus că oamenii „au uitat de această problemă și au scris programe informatice care s-au blocat atunci când timpul a mers înapoi”.
Spre deosebire de fusurile orare sau de trecerea la ora de vară, secundele intercalare sunt neregulate și sunt programate cu doar șase luni în avans.
În 2022, organismul de conducere al BIPM a decis să renunțe la secunda intercalară până în 2035 și să înceapă discuțiile privind o altă metodă de menținere a sincronizării dintre zilele Pământului și UTC.
Dar decizia a trebuit accelerată după ce Pământul a început să se rotească mai repede, deoarece acest lucru însemna că următoarea secundă intercalară ar putea fi „negativă”.
Dr. Wouters a spus că o secundă intercalară negativă ar avea mai puține șanse să provoace probleme, deoarece ar presupune ca timpul să sară înainte, nu înapoi, însă profesorul Veitch nu era la fel de convins.
„Nu s-a mai întâmplat niciodată și, prin urmare, programele informatice pentru o astfel de situație nu au fost niciodată testate”, a spus profesorul Veitch.
Organismul de conducere al BIPM va vota în privința secundelor intercalare în cadrul reuniunii sale din perioada 12–15 octombrie.
Propunerea principală este ca UTC să se îndepărteze treptat de rotația Pământului până când diferența va ajunge la o oră, moment în care va fi introdusă o „oră intercalară” pentru a restabili sincronizarea.
În prezent, rotația Pământului pierde mai puțin de o secundă pe an, astfel că ar putea trece mai bine de un mileniu până când această oră intercalară va deveni necesară.
Sistemele noastre actuale de măsurare a timpului au mai puțin de un secol vechime și este probabil ca acestea să arate foarte diferit până atunci.
„Mi-aș imagina că, peste 100 de ani, programele informatice vor fi complet automatizate și pur și simplu nu vom mai avea genul de probleme pe care le avem acum”, a spus profesorul Veitch.
Dr. McCallum a declarat că nu contează dacă UTC rămâne în urmă cu câteva secunde față de zilele Pământului.
„Ceea ce trebuie să continuăm să facem este să măsurăm rotația Pământului”, a spus dr. McCallum.