Alegerile parlamentare din Statele Unite, desfășurate pe 3 noiembrie 2026, ar putea modifica raportul de forțe dintre republicani și democrați în Congres, însă nu vor determina neapărat o schimbare a strategiei americane față de Europa. Analistul de politică externă Ștefan Popescu explică, pentru Gândul, la emisiunea Subiectul Zilei, cu Răzvan Dumitrescu, de ce România are motive de îngrijorare în actualul context geopolitic și atrage atenția asupra diferențelor dintre modul în care Washingtonul se raportează la statele din nordul Europei și la regiunea Mării Negre.
Alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial, cunoscute drept midterms, reprezintă un test politic important pentru administrația Donald Trump. Americanii votează pentru toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților și pentru 35 de mandate în Senat, iar rezultatul poate determina capacitatea președintelui de a-și continua agenda în ultimii doi ani ai mandatului.
O eventuală victorie a democraților ar putea aduce un control parlamentar mai strict asupra administrației și ar influența deciziile privind bugetul, sprijinul pentru Ucraina și relațiile cu aliații europeni. Totuși, Ștefan Popescu avertizează că schimbările politice de la Washington nu trebuie confundate cu o revenire automată la politica externă americană din perioada anterioară celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump.
Analistul invocă un mesaj transmis la Forumul de Securitate de la Varșovia, desfășurat în luna octombrie, de congresmanul democrat Jim Himes, unul dintre cei mai importanți membri ai Comisiei pentru Informații din Camera Reprezentanților.
Potrivit lui Ștefan Popescu, declarațiile acestuia arată că presiunile Washingtonului asupra aliaților europeni nu sunt exclusiv rezultatul orientării politice a administrației Trump, ci reflectă o transformare mai profundă a priorităților americane.
„De altfel, am primit un mesaj destul de clar din partea unui congresman democrat acum două săptămâni și ceva, la Forumul de Securitate de la Varșovia. Este vorba despre Jim Himes, un membru influent al Comisiei pentru Informații din Camera Reprezentanților, care le-a dat o veste foarte proastă europenilor, spunând că, chiar și în ipoteza în care, în 2028, un președinte din Partidul Democrat va câștiga alegerile pentru Casa Albă, se va schimba numai retorica față de Europa, dar nu se va schimba strategia față de Europa”, a declarat Ștefan Popescu, pentru Gândul.
Mesajul transmis la Varșovia reflectă o tendință mai largă din politica americană: solicitarea ca statele europene să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria securitate, inclusiv prin creșterea cheltuielilor militare.
De altfel, Jim Himes a susținut că o eventuală majoritate democrată în Congres ar putea accelera ajutorul acordat Ucrainei, fără ca acest lucru să însemne renunțarea la presiunile asupra europenilor pentru consolidarea propriilor capacități de apărare.
Ștefan Popescu consideră că principala problemă nu este o retragere generalizată a Statelor Unite de pe continentul european, ci o redistribuire a atenției și a resurselor americane către anumite regiuni considerate prioritare.
„Da, aveți dreptate să fim îngrijorați, pentru că, dincolo de retorica lui Trump, este vorba de resursele SUA. Americanii nu se retrag de peste tot din Europa. Cred că nu trebuie să vorbim despre Europa la modul general. Avem zone din Europa unde prezența americană se consolidează sub aspect diplomatic, militar și economic, în Europa de Nord.”
În acest context, analistul oferă exemple din Finlanda, Polonia, statele baltice și Grecia, pentru a evidenția modul diferențiat în care Washingtonul își dezvoltă relațiile cu partenerii europeni.
„Vedem investițiile Google de 13 miliarde de dolari în centre de date din Finlanda, vedem suplimentările de trupe americane din Polonia, vedem prioritatea acordată explicit inițiativei statelor baltice, menționată în legea apărării trecută prin vot bipartizan în Congres la finalul anului trecut. Vedem declarația lui Marco Rubio, la Atena, potrivit căreia Grecia reprezintă pilonul prezenței americane în regiune.”
În cazul Finlandei, Google a anunțat în septembrie 2026 investiții de 13 miliarde de euro în infrastructură digitală și proiecte conexe, pentru următorii doi ani. Deși reprezintă o investiție privată, proiectul evidențiază atractivitatea economică a nordului Europei pentru marile companii americane.
În plan militar, situația Poloniei este mai complexă. Varșovia urmărește extinderea prezenței americane, însă Pentagonul a anulat în luna mai o desfășurare planificată de aproximativ 4.000 de militari, în contextul ajustării efectivelor din Europa.
În sud-estul continentului, Grecia beneficiază de o cooperare strategică importantă cu Statele Unite, inclusiv în domeniul energetic și militar. În timpul vizitei sale la Atena din octombrie, secretarul de stat Marco Rubio a descris Grecia drept un pilon al prezenței americane în regiune.
Pentru România, aceste evoluții ridică întrebarea dacă regiunea Mării Negre va beneficia de o atenție comparabilă din partea Washingtonului.
Analistul atrage atenția asupra lipsei unor rezultate suficient de vizibile în relația bilaterală și asupra necesității clarificării proiectelor militare comune, în special a celor care vizează baza aeriană Mihail Kogălniceanu.
„Iar despre România nu prea se vede nimic. Va veni, desigur, mâine, subsecretarul de stat pentru Strategie și Planificare Politică al Pentagonului, Elbridge Colby. Acesta a fost emisarul care i-a sfătuit pe baltici să scadă tonul în raport cu Federația Rusă. Am înțeles din comunicatele românești că se va discuta și despre Mihail Kogălniceanu. Acolo nu se mai mișcă nimic de doi ani. Sunt curios ce se va comunica și care vor fi rezultatele acestor vizite.”
Vizita lui Elbridge Colby, subsecretarul american al Apărării pentru Politică, este programată miercuri, 4 noiembrie, când oficialul Pentagonului urmează să fie primit la Palatul Cotroceni de președintele Nicușor Dan.
Întâlnirea are loc într-un moment sensibil pentru parteneriatul strategic româno-american. În octombrie 2025, Ministerul Apărării Naționale a confirmat decizia Washingtonului de a opri rotația unei brigăzi americane care avea efective inclusiv la Mihail Kogălniceanu. Autoritățile române au precizat atunci că aproximativ 1.000 de militari americani vor rămâne în România și că principalele capabilități strategice vor fi menținute.
Baza de la Mihail Kogălniceanu rămâne un proiect major de infrastructură militară, iar ritmul dezvoltării sale și perspectivele prezenței americane reprezintă teme esențiale pentru cooperarea bilaterală.
În acest context, discuțiile cu Elbridge Colby ar putea oferi indicii despre locul pe care România îl ocupă în noua planificare strategică a Pentagonului și despre disponibilitatea Washingtonului de a menține sau consolida angajamentele de securitate în regiunea Mării Negre.
Ștefan Popescu este rezervat și în privința scenariului în care Partidul Democrat ar câștiga o majoritate suficient de importantă pentru a exercita o presiune politică majoră asupra administrației Trump.
Analistul evocă inclusiv ipoteza declanșării unei proceduri de punere sub acuzare a președintelui, subliniind că un asemenea proces ar necesita timp și nu ar conduce automat la schimbarea priorităților strategice ale Statelor Unite.
În sistemul constituțional american, punerea sub acuzare, cunoscută drept impeachment, este decisă de Camera Reprezentanților, prin majoritate simplă. O eventuală condamnare și demitere a președintelui necesită votul a două treimi dintre senatorii prezenți, respectiv 67 de voturi dacă participă toți cei 100 de senatori.
„Chiar și în această ipoteză, nu cred că se va schimba semnificativ postura SUA față de restul Europei”, a concluzionat Ștefan Popescu.
Prin urmare, miza pentru România depășește rezultatul imediat al alegerilor americane. În interpretarea analistului, Bucureștiul trebuie să țină cont de o schimbare structurală a intereselor Washingtonului, care ar putea continua indiferent de partidul aflat la Casa Albă.
Într-un context în care Statele Unite își reevaluează resursele și prioritățile globale, principala provocare pentru România va fi să demonstreze relevanța strategică a regiunii Mării Negre și să transforme parteneriatul cu Washingtonul în proiecte concrete de securitate, investiții și cooperare militară.