Profesorul de origine română Shlomo Bentin, laureat al Israel Prize pentru psihologie pe anul 2012, a murit într-un accident de circulație, după ce a fost lovit de un camion în timp ce se plimba cu bicicleta, vineri, în California, informează haaretz.com.
Shlomo Bentin, un expert de talie mondială în neuropsihologia cognitivă, a murit în urma impactului, la vârsta de 65 de ani.
Bentin, profesor de psihologie la Hebrew University și laureat al prestigiosului Israel Prize pentru psihologie pe anul 2012, era cunoscut și pentru contribuțiile sale în ceea ce privește implementarea cercetărilor științifice în domenii variate, de la îmbunătățirea tehnicilor de lectură la ameliorările tehnicilor folosite în medicina clinică.
Shlomo Bentin s-a născut în România, la București, pe 26 august 1946, și a imigrat cu familia sa în Israel, la vârsta de 12 ani. S-a căsătorit cu iubita sa din tinerețe, Miri, cu care a avut trei copii.
Bentin a studiat psihologia și matematica la Universitatea Tel Aviv și după absolvire a studiat biologia comportamentală la Haifa Technion. S-a angajat apoi la Hadassah University Hospital Ein Karem, unde a condus activitatea laboratorului de psihopsihologie, în timp ce își făcea doctoratul în neurobiologie. În 1983 a început să predea la Facultatea de medicină de la Universitatea Ebraică, unde a devenit lector în 1987. La începutul anilor 1990, Bentin a devenit profesor asociat la catedra de psihologie, iar din 1994 profesor cu drepturi depline.
Profesorul israelian a contribuit la un studiu despre diferențele funcționale dintre emisferele cerebrale și era considerat unul dintre cei mai importanți cercetători din domeniul lecturii în limba ebraică. Potrivit comitetului care decernează Israel Prize, activitatea lui din domeniul identificării cuvintelor scrise, al lecturii și al apariției dislexiei „au influențat covârșitor evoluția felului în care a fost predată lectura în Israel”. Bentin a conceput și o serie de teste, folosite și în prezent, pentru a diagnostica dificultățile de lectură.
Bention era cunoscut și pentru descoperirile sale din sfera mecanismelor cognitive care explică abilitatea oamenilor de a recunoaște fețele semenilor lor. În anii 1990, el a coordonat o serie de studii realizate pe bolnavii de epilepsie și a identificat impulsul electric ce apare la nivelul creierului, implicat în mecanismul de recunoaștere facială.