Afacerea „Butenko”. Documente declasificate de SRI devoalează pericolul prin care a trecut România în relația cu URSS: „Un posibil Sarajevo”

Serviciului Român de Informații (SRI) i-au rămas în păstrare – potrivit prevederilor legale – documente rezultate din activitatea instituțiilor de stat cu atribuții în domeniul siguranței statului, ordinii publice și apărării naționale, emise anterior datei de 6 martie 1945. Aceste documente au fost supuse procedurii de declasificare și sunt puse la dispoziția cercetătorilor interesați, prin intermediul Sălii de Studiu din cadrul Arhivei Centrale a SRI.

Volumul de documente declasificate vizează mai multe tematici, potrivit SRI, care oglindesc preocupările structurilor de siguranță a statului din perioada interbelică și a celui de-al Doilea Război Mondial, respectiv Serviciul Special de Informații, Direcția Generală a Poliției și Siguranței și Secția a II-a a Marelui Stat Major.

Afacerea „Butenko”

Din documentele rămase în păstrarea SRI după aplicarea prevederilor legilor privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, se disting cele referitoare la relațiile internaționale în perioada interbelică, în format bilateral și multilateral, cu accent pe unele momente care au atras în mod deosebit atenția instituțiilor cu atribuții de siguranță și ordine publică.

POLITICĂ Marcel Ciolacu: Remarc valul de investiții germane în România. Uzina va ajunge la un total de circa 1000 de angajați

10:56

EXTERNE Statele Unite consideră „absurd” ARMISTIȚIUL de trei zile anunțat de Putin/ „Nimeni nu va câștiga acest conflict pe plan militar”

10:54

Referitor la această categorie de documente, potrivit reprezentanților SRI, „este de remarcat atenția deosebită acordată de structurile de informații (Serviciul Special de Informații, Siguranța, Biroul 2) surselor deschise, respectiv articolelor apărute în ziarele românești și străine, comentariilor de la unele posturi de radio, precum și comunicatelor agențiilor de știri, date fără de care nu era posibilă cunoașterea adecvată a evenimentelor în derulare cu implicații pentru apărarea țării, siguranța statului și ordinea publică”.

O situație deosebită, tratată cu maximă atenție de instituțiile de securitate ale statului român, în contextul relațiilor de regulă încordate cu marele vecin de la Răsărit, a fost dispariția, la data de 6 februarie 1938, a consilierului Legației URSS la București, Theodor Hrisanfovici Butenko, la acel moment reprezentantul de cel mai înalt nivel al statului sovietic în România, numit însărcinat cu afaceri la 1 decembrie 1937.

Istoriografia românească despre eveniment s-a bazat îndeosebi pe documentele Arhivelor Naționale ale României, pe cele din păstrarea CNSAS și a Ministerului de Externe, surse care au lămurit, în cea mai mare parte, dedesubturile și cronologia „dezertării” diplomatului sovietic.

„Și Arhiva Serviciului Român de Informații mai păstrează câteva documente care, chiar dacă nu conduc la schimbări fundamentale în abordarea subiectului, aduc unele nuanțări de natură a releva contextul politic și diplomatic extrem de încordat, receptarea evenimentului în presa românească și străină, eforturile părții române de a convinge atât pe Maxim Litvinov, comisarul poporului pentru afaceri străine al URSS, cât și opinia publică internațională de neimplicarea autorităților și a extremei drepte antibolșevice din România într-o eventuală răpire sau ucidere a lui Butenko”, menționează reprezentanții SRI.

• Lipsa de la post a diplomatului a fost reclamată, în termen de 24 de ore, Ministerului de Externe, Ministerului de Interne, Poliției Capitalei și procurorului general.
• Au fost luate în considerare mai multe ipoteze de lucru; partea sovietică, respectiv comisariatul pentru afaceri externe, agenția TASS și presa centrală susțineau că a fost răpit și ucis de legionari sau „lăncieri” – formațiunea paramilitară a Ligii Apărări Național Creștine.
• Ambele părți invocate de sovietici aveau antecedente semnificative în privința acțiunilor violente și divergențe ideologice evidente cu URSS.

Partea română, respectiv Siguranța, presupunea, de asemenea, că Butenko a fost răpit sau ucis, dar de GPU (Glavnoe Politiceskoe Upravlenie – Direcția Politică Generală, din cadrul NKVD, responsabilă cu informațiile externe), având în vedere prezența la București a unor agenți despre care se știa că erau specializați în astfel de acțiuni.

„Răpirea de către GPU a oficialului rus era luată în calcul de către români”

Răpirea de către GPU a oficialului rus era luată în calcul de către români și pentru că predecesorul acestuia, ministrul plenipotențiar Mihail Ostrovski, primul ambasador sovietic trimis la București, în 1934, odată căzut în dizgrația lui Stalin, fusese rechemat de urgență la Moscova, în contextul marilor epurări, ulterior fiind judecat, condamnat și trimis în gulag.

• Ostrovski, fusese, împreună cu Nicolae Titulescu, artizan al proiectului unui pact româno-sovietic de asistență mutuală, nefinalizat însă.
• Ca maximă ironie, unul dintre capetele de acuzare pentru care ambasadorul a fost condamnat la 15 ani de închisoare fusese „contribuția” la demiterea lui Nicolae Titulescu
• Conform unei alte teorii luate în calcul de serviciile românești, răpirea ar fi putut fi înscenată tot de GPU, chiar cu concursul lui Butenko, acțiune utilizată ca pretext pentru tensionarea relațiilor între cele două state.

Relațiile sovieto-române, deja considerabil răcite după debarcarea lui Nicolae Titulescu de la Ministerul de Externe și mai ales după instalarea guvernului condus de Octavian Goga, au tins să se degradeze și mai mult pe fondul acestei situații.

Comisarul poporului pentru relații externe, Maxim Litvinov, făcea presiuni publice pentru „eliberarea” lui Butenko, în timp ce propaganda sovietică, respectiv agenția TASS și principalele ziare, Pravda și Izvestia, s-au dezlănțuit la adresa statului român și a „fasciștilor” care îl conduceau, acuzându-i că au permis sau chiar au inițiat răpirea însărcinatului cu afaceri.

În cele din urmă, diplomatul rus a apărut la Roma, ziarul „Giornale d’Italia” publicând un interviu al acestuia, preluat de agențiile de presă Stefani, DNB, Orient Radio – RADOR, în care a declarat că a părăsit voluntar România, susținând că a dejucat o tentativă de răpire sau de ucidere a sa de către agenți ai GPU.

• Atât în interviu, cât și ulterior, în „Scrisoarea către MS Regele [Carol al II-lea]”, „Motivele plecării mele din București”, „Organizarea Legației Sovietice și caracterizarea membrilor legației” și „Problema Basarabiei”, fostul diplomat s-a manifestat ca un critic acerb al regimului sovietic, devoalând mai ales acțiunile criminale ale structurilor statului.
• În ceea ce privește documentele care se mai păstrează în arhivele Serviciului Român de Informații, cele mai multe provin de la Siguranță, îndeosebi note, corespondență, articole din presa românească, inclusiv cele reținute de cenzură, precum și traduceri din presa străină referitoare la eveniment.

Mai trebuie subliniat că agitația din presa românească cu teoriile despre dispariția lui Butenko, de exemplu plecarea cu un vas sovietic din portul Constanța sau sub identitatea unui pilot militar, irita în mod deosebit diplomații sovietici, care au transmis protestul legației, potențând astfel situația dificilă în care erau puse autoritățile de la București în urma dispariției șefului misiunii.

„

Notele păstrate cuprind, pe lângă relatarea demersurilor repetate și energice, chiar furibunde, ale diplomației sovietice pe lângă Ministerul de Externe, fragmente din activitatea intensă a structurilor românești de informații pentru clarificarea situației, ipotezele de lucru și atenția acordată unor cetățeni sovietici presupuși agenți GPU, despre care se știa că erau specializați în asasinate și răpiri.

• Au fost activați, după cum reiese din documente, și informatorii din cercurile diplomatice și ale coloniilor străine, o sursă transmițând chiar că Butenko ar fi fost omorât de un rus alb, gelos pe soția sa, care l-ar fi înșelat cu diplomatul.
• Unele documente conservate, de exemplu notele primite de la surse sau informările de la punctele de trecere a frontierei, sunt olografe, altele sunt tăieturi din presă.
• Pentru a nu se înrăutăți și mai mult relațiile cu statul sovietic, autoritățile românești au recurs la cenzurarea unor articole din presă, informații despre cenzură fiind lăsate să transpară din documentele păstrate.

Apariția lui Butenko la Roma și solicitarea sa de azil politic au dus la o nouă polemică în presă, vizibilă în documentele Arhivei Serviciului: pe de o parte, cea moscovită susținea că refugiatul este un impostor, pe de altă parte, cea europeană jubila de-a dreptul la reapariția acestuia, preluându-i fervent diatribele îndreptate împotriva regimului din care el însuși făcuse parte, până de curând.

Trebuie subliniat că documentele care se mai păstrează în arhiva SRI au o dublă valoare: pe de o parte, sunt o filă din istoria intelligence-ului românesc într-un context internațional și intern tensionat, în care acesta lucra profesionist și aplicat (chiar avangardist, dacă ne gândim la importanța acordată avant la lettre surselor deschise), în interesul statului român; pe de altă parte, ele aduc clarificări unor aspecte ale incidentului, îndeosebi din punctul de vedere al receptării în opinia publică internațională și al eforturilor propagandistice.

Documentele declasificate de SRI arată, totodată și grija cu care autoritățile române și, în particular, structurile de informații, au gestionat momentul extraordinar de delicat.

Este un fapt cunoscut că istoria, studiind faptele trecute, nu operează cu ipoteze, cu potențiale scenarii, dar în contextul relațiilor internaționale încordate din acel moment, tratarea eronată a situației ar fi putut conduce la un nou Sarajevo, mai menționează reprezentanții SRI.

Citește și:

Miză mărită în partida „Trump – Putin”. Kremlinul a pregătit 2 variante de SCENARIU, în funcție de reacția liderului de la Casa Albă

Visul lui Medvedev. Moscova, prima mutare pentru a reintra pe piețele de capital. „Cine face afaceri în Rusia lui Putin își asumă un RISC imens”

Sabotaj și diversiune. Războiul din umbră dus de Rusia lui Putin împotriva Occidentului. „GRU, SVR, FSB și GUGI, vârfurile de lance”

De ce vrea Putin să controleze Marea Neagră și cheia în care poate fi „citit” războiul din Ucraina. „Rol crucial pentru ambițiile Moscovei”

Balcanii de Vest, o ecuație pe care UE nu a rezolvat-o încă. „Teren fertil pentru KREMLIN, Europa trebuie să navigheze cu atenție”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele