În Rusia lui Vladimir Putin a apărut un nou tip de birocrat, respectiv cel sau cei desemnați de lider pentru a supraveghea anumite agenții sau sectoare economice și pentru a ține sub observație oficialii aflați la conducere. Nu scapă de această supraveghere nici chiar cei care se bucură, încă, de încrederea Kremlinului. „Auditorii” pot fi descoperiți peste tot – de la delegația rusă care poartă negocieri cu SUA, în contextul războiului din Ucraina, până la Ministerul Apărării, Ministerul Situațiilor de Urgență și chiar Administrația Prezidențială.
„Deși aceste numiri îi oferă lui Putin senzația că rămâne permanent în control, ele amenință și să submineze viabilitatea verticalei de putere a Rusiei”, avertizează jurnalistul Andrei Pertsev într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Pentru o lungă perioadă de timp, birocrația din Rusia lui Putin a funcționat conform principiului „o agenție, o echipă”. Miniștrilor sau șefilor de agenții li s-a dat un cec în alb pentru a numi în funcții exact pe cine doreau.
În consecință, scrie Andrei Pertsev în analiza sa, Ministerul de Finanțe este ocupat de cei apropiați ministrului de Finanțe Anton Siluanov, iar toate pozițiile-cheie din Orientul Îndepărtat al Rusiei sunt controlate de reprezentantul Kremlinului în acea regiune, Yuri Trutnev.
„Cu toate acestea, încetul cu încetul a devenit clar că președintele Putin nu are încredere nici măcar în oficialii cu vechime în muncă și a decis să creeze un nou nivel de birocrație, tocmai pentru a-i supraveghea.
Un exemplu de astfel de auditor este Kirill Dmitriev, șeful Fondului Rus de Investiții Directe (RDIF), care este strâns implicat în negocierile dintre Moscova și Washington cu privire la războiul din Ucraina.
Kirill Dmitriev, alături de Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images
În ultimele luni, Dmitriev a deschis calea pentru aceste discuții, identificând zone de interes comun între Kremlin și administrația Trump.
Dmitriev și-a asigurat locul în delegație prin relația pe care o are cu ginerele președintelui american Donald Trump, Jared Kushner. Dar este și un vechi prieten al fiicei lui Putin, Yekaterina Tikhonova. Cu alte cuvinte, el reprezintă familia Putin la negocieri.
Pe scurt, Dmitriev este acolo pentru a fi cu ochii pe ceilalți membri ai delegației, inclusiv asociați de lungă durată și de încredere ai lui Putin, precum ministrul de Externe, Serghei Lavrov, și consilierul pentru politică externă a Kremlinului, Iuri Ușakov. Dacă este necesar, Dmitriev va putea oferi o analiză alternativă și va putea prezenta diferite opțiuni”, scrie Andrei Pertsev.
Kirill Dmitriev, șeful Fondului Rus de Investiții Directe (RDIF) | Foto – Profimedia Images
Dmitriev este departe de a fi un caz unic. Serghei Tsivilev, soțul verișoarei primare a lui Putin, care a înlăturat-o pe Anna Tsivileva, a fost numit ministrul Energiei în anul 2025, pentru a-i supraveghea pe vechii prieteni ai lui Putin din sectorul energetic, respectiv CEO-ul Rosneft, Igor Sechin, CEO-ul Gazprom, Alexei Miller, și omul de afaceri Gennady Timchenko.
„Dorința lui Putin de a deține un control din ce în ce mai mare înseamnă că a numit chiar auditori pentru a-i urmări pe… auditori. Vechiul consilier al lui Putin, Andrei Belousov, a fost numit ministru al Apărării pentru a supraveghea bugetul uriaș al agenției în timpul războiului, după o serie de scandaluri de corupție.
Cu toate acestea, Belousov nu a primit controlul deplin asupra ministerului.
Andrei Belousov | Foto – Profimedia Images
Anna Tsivileva, verișoara lui Putin | Foto – Profimedia Images
Ceva similar s-a întâmplat la Ministerul pentru Situații de Urgență, care a fost condus de fostul bodyguard al lui Putin, Alexander Kurenkov, din 2022. Chiar dacă principala calificare a lui Kurenkov pentru această slujbă este loialitatea lui față de Putin, se pare că nu a fost suficient.
La începutul anului 2025, Putin l-a numit pe Denis Popov, fost procuror, unul dintre adjuncții lui Kurenkov. Popov a devenit rapid omul de referință al ministerului pentru comunicarea cu alte ministere, Kremlinul și Parlamentul Rusiei.
Cu alte cuvinte, Putin a numit un oficial de încredere pentru a fi cu ochii pe un alt oficial de încredere”, continuă Andrei Pertsev.
Alexander Kurenkov, fost bodyguard al lui Putin | Foto – Profimedia Images
Există o configurație și mai complicată la Direcția Prezidențială pentru Politica Umanitară de Stat, un departament al Administrației Prezidențiale înființat în 2024.
Omul însărcinat cu supravegherea acestei direcții a fost Vladimir Medinsky, un fost ministru al Culturii apropiat de Putin, iar mandatul său informal era să supravegheze activitatea șefului adjunct al cabinetului de la Kremlin, Serghei Kiriyenko, care este responsabil cu politica și ideologia internă.
„Cu toate acestea, lui Medinsky nu i s-a permis să aleagă șeful direcției, întrucât el însuși se află sub supraveghere. Astfel, conducerea a fost încredințată fostului ofițer de securitate Vyacheslav Bocharnikov.
În calitate de fost ofițer de informații al KGB, Vladimir Putin este familiarizat cu astfel de aranjamente. Fiecare agenție de stat și întreprindere majoră din Uniunea Sovietică avea pe cineva afiliat KGB-ului în organigramă. Acesta trebuia să monitorizeze starea de spirit, să vâneze dizidenți și să raporteze la nivelul ierarhic superior.
Vladimir Putin, în tinerețe, în uniforma KGB | Foto – Profimedia Images
Dar numirea acestor auditori moderni reflectă și modul în care vârsta și izolarea au amplificat natura deja neîncrezătoare a lui Putin.
Această practică va duce, inevitabil, la momentul în care elita Rusiei va începe să se îndoiască de autoritatea miniștrilor și a șefilor de agenții. Vor fi căutate figurile aflate în plan secund, cele care sunt cu adevărat la conducere. Astfel de conversații speculative devin deja din ce în ce mai frecvente.
Deocamdată, acești așa-ziși auditori se găsesc doar în agenții – cum ar fi Ministerul pentru Situații de Urgență și Ministerul Apărării – sau sectoare (cum ar fi negocierile cu SUA) care sunt de o importanță deosebită pentru Putin.
Dar practica se răspândește, iar paranoia lui Putin riscă să pună în pericol unitatea și coeziunea internă a sistemului”, încheie Andrei Pertsev analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Citește și: