Andrei Ursu, despre decizia de achitare a torționarilor tatălui său: „Este o sentinţă scandaloasă, ABJECTĂ. Spune că Securitatea nu a fost violentă”

Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, spune că argumentele celor trei judecători de la Curtea Supremă care au decis să-i achite pe torţionarii tatălui său sunt niște „aberații” și spune că decizia ICCJ este „scandaloasă şi abjectă”.

„După cum spun aceşti magistraţi, nu a existat nici măcar o relaţie de adversitate între torţionari şi tatăl meu şi nici în general între Securitate şi opozanţii regimului Ceauşescu. Aceste aberaţii sunt astăzi într-un document juridic, oficial, al unor magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România.

Acest caz nu este reprezentativ doar pentru cei doi torţionari şi Gheorghe Ursu, ci pentru criminalitatea Securităţii ceauşiste din anii 70-80, unde au existat mii de victime – oameni bătuţi, arestaţi, torturaţi, trimişi la spitale psihiatrice.

FLASH NEWSPutin a folosit gluma cu „banii de pe noptieră” a fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici în discuțiile cu emisarii americani. Ce mesaj a vrut să le transmită lui Kushner și Witkoff

19:01

ECONOMIEDobânda-cheie rămâne la 6,5%. Ce se întâmplă cu ratele românilor și cum explică fostul premier Florin Cîțu decizia BNR

18:54

E un precedent foarte periculos, toxic şi pentru cazul muncitorilor de la Braşov, unde există de ani de zile un dosar îngropat la Secţia Specială, şi pentru Dosarul Revoluţiei, cu mii de victime, sau dosarul tuturor disidenţilor torturaţi la Aiud”, a precizat Andrei Ursu, în emisiunea Insider politic, difuzată la Prima TV, relatează News.ro.

„Acest complet de judecată a ajuns să spună că Securitatea nu a fost violentă”

Fiul disidentului Gheorghe Ursu descrie drept „scandaloasă şi abjectă” decizia luată de instanța supremă de achitare  torţionarilor tatălui său, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş.

„Este o sentinţă scandaloasă. Este o sentinţă abjectă. Probatoriul a fost foarte solid, covârşitor, dosarul are zeci de volume de mărturii care arată vinovăţia celor doi torţionari şi vinovăţia întregului aparat represiv care a acţionat în anii ’70- ’80 şi care a făcut multe victime. (…)

Acest complet de judecată a ajuns să spună că Securitatea nu a fost violentă, că au fost doar nişte cauze întâmplătoare, izolate, că nu se poate spune nici măcar că a existat o relaţie de adversitate între disidenţi şi aparatul represiv. Judecătorii au considerat că aceste cazuri de violenţă n-au fost exact în 1985 (anul în care Gheorghe Ursu a murit în arestul Securităţii – n.r.) . Au fost în ’83, în ’87…

Această motivare, că aceste cazuri de violenţă n-ar fost în aceeaşi perioadă cu Gheorghe Ursu, este pur şi simplu kafkiană. De fapt, în 1985, Radu Filipescu era deţinut la Aiud şi bătut. Radu Filipescu şi toţi colegii lui erau bătuţi la zarcă, ţinuţi ca Hristos, suspendaţi, cu inele, ca şi Gheorghe Ursu, care a trecut şi el trei zile pe la izolare severă, unde a fost bătut sălbatic”, a adăugat Andrei Ursu.

„E vorba despre o responsabilitate pentru generaţiile viitoare. Să nu se mai întâmple!”

Andrei Ursu crede că ar fi „un punct de onoare” pentru Parchetul general dacă ar găsi o cale extraordinară de atac în acest dosar.

„Să vedem despre ce este vorba. Nu pot să-mi pun o speranţă sau nu, trebuie să văd despre ce este vorba, să vorbim şi cu avocaţii noştri. Dacă Parchetul e în stare de aşa ceva, ar fi o bilă albă şi un punct de onoare pentru Parchet, dacă ar găsi o asemenea cale extraordinară de atac. Aici e vorba nu numai despre impunitatea celor doi torţionari, Pârvulescu şi Hodiş, e vorba despre impunitatea tuturor crimelor din anii ’80.

E vorba despre o responsabilitate pentru generaţiile viitoare. Să nu se mai întâmple! Să împiedicăm o viitoare dictatură, pentru că asta este esenţa dictaturii: violenţa, aparatul represiv. O dictatură nu se susţine fără un aparat represiv violent”, a mai afirmat Andrei Ursu, la Insider politic.

Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, au fost achitaţi joi, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar decizia este definitivă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să respingă ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile din acest dosar.