Prima pagină » Justiție » Sentință DEFINITIVĂ în cazul torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu / Decizia de ultimă oră a judecătorilor de la instanța supremă

Sentință DEFINITIVĂ în cazul torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu / Decizia de ultimă oră a judecătorilor de la instanța supremă

27 iul. 2023, 12:22, Justiție

Otilia Serescu

Sentință DEFINITIVĂ în cazul torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu / Decizia de ultimă oră a judecătorilor de la instanța supremă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat, joi, sentinţa definitivă în dosarul în care sunt judecaţi foştii ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, cei care l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu.

Dosarul în care foștii ofițeri de Securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiş au fost acuzați în cazul uciderii disidentului Gheorghe Ursu se judecă de aproape 7 ani. Curtea de Apel București i-a achitat, în octombrie 2019, după ce le-a schimbat încadrarea din crime împotriva umanității în tratamente neomenoase.

Decizia a fost contestată la ICCJ, care a dat, joi, sentința definitivă în acest caz. Astfel, Marin Pârvulescu și Vasile Hodiş au fost achitați definitiv, după ce instanța supremă a respins apelul urmașilor disidentului Gheorghe Ursu și al procurorilor.

TRANSPORT Statul român solicită despăgubiri de peste 80 de milioane de euro pentru întârzierile trenurilor Alstom

13:29

VIDEO Doi schiori au declanșat accidental o avalanșă de mari dimensiuni în Munții Făgăraș

13:24

În timpul judecării dosarului, președintele completului de la ICCJ, judecătorul Ștefan Pistol, s-a pensionat, așa că un alt magistrat i-a luat locul. Dosarul nu a fost reluat de la zero, însă s-a decis reaudierea unor martori, printre care și deținutul Marian Clită. (Vezi aici ce mărturisiri a făcut în fața judecătorilor de la instanța supremă…)

Fiul disidentului: „Miza acestui proces nu este doar dreptatea pentru Gheorghe Ursu”

Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a scris, pe Facebook, înaintea verdictului ICCJ.

„Prieteni, astăzi, 27 iulie 2023, ar trebui să aflăm verdictul care-i privește pe torționarii lui Gheorghe Ursu în primul proces pentru crime împotriva umanității intentat unor securiști în România.

Prin natură acestei încadrări juridice, menite să pedepsească, printre altele, violențele comise împotriva opozanților de către agențîi statului totalitar, beneficiind de impunitatea inerentă sistemelor „nelegitime și criminale”, faptele care au fost judecate sunt imprescriptibile.

Probatoriul aflat la dispoziția completului format din judecătorii Valerica Voica, Constantin Epure și Alin Sorin Nicolescu, despre care am mai scris pe această pagină, este covârșitor. Zeci de mărturii și documente demonstrează că Gheorghe Ursu a fost torturat în detenție, în mod sistematic, până la moarte, de către anchetatorul său, Pîrvulescu Marin, secondat de Hodis Vasile, ambii ofițeri în direcția a VI-a a DSS. Prin faptul că se află în detenție, la discreția unui întreg aparat represiv, victima a fost desigur „căzută sub puterea adversarului” politic. Motivul este de asemenea cunoscut: printre alte „grave manifestări dușmănoase”, Gheorghe Ursu a trimis scrisori la Europa Liberă în care l-a acuzat pe Nicolae Ceaușescu de crimă legată de lăsarea blocurilor avariate de cutremurul din 1977 în nelucrare. Conform mărturiilor, violența torturilor aplicate de ofițeri creștea întrucât „ing. Ursu”, care „s-a legat de tăticu”, nu s-a dezis de acele scrisori și de acuzația împotriva șefului statului; pentru că a refuzat să colaboreze, „nu a declarat ceea ce îi interesa pe anchetatori”, „a fost o nuca tare”.

Gheorghe Ursu nu a fost nici pe departe un caz singular.

O a două dimensiune a probatoriului relevă atacul generalizat și sistematic al Securității ceaușiste împotriva opozanților din ultimii ani ai dictaturii. Un atac ce ne-a ținut paralizați în frig, frică și o umilitoare penurie materială și morală, printr-o varietate de „metodici”: la „destrămarea anturajelor” prin „defăimare”, „compromitere” și amenințări; disimularea represiunii fizice, psihice și deseori psihiatrice „sub acoperirea altor organe” (miliția, procuratura); și până la bătăile sălbatice la care au fost supuși deținuții de la Aiud, muncitorii revoltați la Brașov în 1987 și alți opozanți în anchete similare cu cea la care a fost supus Gheorhe Ursu, culminând cu arestații, răniții și cei peste 1200 de morți ai Revoluției din decembrie 1989.

Miza acestui proces nu este deci doar dreptatea pentru Gheorghe Ursu. E vorba de capacitatea justiției române de a înțelege și condamnă fărădelegile dictaturii ceaușiste. Responsabilitatea și semnificația actului de justiție, în special în aceste cazuri de grave încălcări ale drepturilor și demnității umane, este în primul rând că aceste crime să nu se mai repete. Este, până la urmă, instrumentul juridic preeminent prin care comunitatea internațională, începând de la Nuremberg, a încercat să descurajeze sistemul totalitar – un sistem susținut prin frică și violență”, a scris Andrei Ursu, înainte de pronunțarea ICCJ.

Acuzațiile procurorilor: „Acțiuni represive și sistematice asupra victimei”

Procurorii militari i-au trimis în judecată, la 1 august 2016, pe Marin Pârvulescu (maior în rezervă) și pe Vasile Hodiș (colonel în rezervă), foști ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, ambii fiind acuzați de infracțiuni contra umanității. În aceeași cauză a fost judecat și Postelnicu Tudor, fost șef al Departamentului Securității Statului.

„În perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985 și decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracțiunea de deținere și operațiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, așa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanții Departamentului Securității Statului erau interesați de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relațiile și discuțiile cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului și statului comunist”, anunța atunci procurorul militar Marian Lazăr.

Potrivit procurorilor militari, Marian Pârvulescu și Vasile Hodiș, în calitate de ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, „au exercitat acțiuni represive și sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziții, audieri sistematice, acte de violență fizică și psihică) asupra victimei inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acțiuni care au avut ca urmare producerea de suferințe fizice sau psihice grave și au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăților fundamentale, în principal a dreptului la viață”.

În ceea ce îi privește pe George Homoștean și Postelnicu Tudor, „în cursul lunilor octombrie și noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris și Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv și politic al acțiunilor întreprinse de inculpații maior (rez.) Pârvulescu Marin și col. (rez.) Hodiș Vasile împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist”, a mai spus Marian Lazăr.

Anchetatorii spun că la solicitarea comunității internaționale și a unor oameni politici din SUA de a primi informații referitoare la situația disidentului român, cei doi demnitari „au ascuns caracterul represiv al acțiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil. (…) Totodată, în exercitarea abuzivă a funcțiilor deținute, cei doi foști demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia”.

În acest dosar, părți civile sunt urmașii disidentului Gheorghe Ursu, iar părțile responsabile civilmente sunt Serviciul Român de Informații, Ministerul de Interne și statul român – prin Ministerul Finanțelor.

PE ACELAȘI SUBIECT:

EXCLUSIV | Condamnat pentru uciderea unui celebru disident comunist, deținutul Marian Clită face mărturii cutremurătoare din închisoare: ”Nu regret nimic din ce-a fost, este clar”

gheorghe ursu iccj tortionari