Deși tichetele de masă reprezintă unul dintre cele mai des întâlnite beneficii extrasalariale din România, reprezintă și unul dintre cele mai prost înțelese componente ale veniturilor angajaților.
În multe companii, tichetele de masă sunt trecute doar în Regulamentul Intern sau în Contractul Colectiv de Muncă, fără a fi menționate în contractele individuale de muncă. Potrivit legislației actualizate, practica aceasta este una incorectă și poate să ducă la pierderea garanției juridice a dreptului salariatului la acest beneficiu.
Potrivit Codului Muncii, toate elementele care au caracter de regularitate trebuie introduse în contractul individual de muncă (CIM), nu doar menționate într-un regulament intern. Potrivit articolului 17 din Codul muncii este stabilită obligația angajatorului de a informa candidatul înainte de a semna contractul, despre toate componentele veniturilor salariale: salariul de bază, bonusurile, adaosurile, tichetele de valoare, contribuțiile suportate de angajator și alte beneficii acordate în bani sau natură.
Legea nu impune dreptul la tichete de masă pentru toți angajatorii, ci doar o opțiune pe care ei o pot introduce prin contracte sau politici interne. Mai exact, decizia de acordare a tichetelor de masă este stabilită la nivelul fiecărei organizații, prin:
Valoarea maximă a unui tichet de masă este periodic actualizată printr-un ordin comun al Ministerului Muncii și Ministerul Finanțelor, potrivit Legii nr. 165/2018. În 2025, valoarea unui tichet de masă este de 40 de lei pe zi lucrătoare, iar plafonul se indexează semestrial în funcție de inflație.
Toți angajații cu contract individual de muncă pot beneficia de tichete, indiferent dacă lucrează cu normă întreagă sau parțială, cu condiția ca angajatorul să fi stabilit acordarea acestora printr-un act oficial.
Recomandările autorului: