Ion Iliescu (95 ani), rapidist convins, primise o veste îmbucurătoare, cu 16 ore înainte să moară. Luni noapte, la ora 23:30, echipa Giuleșteană avea să învingă în fața botoșănenilor (scor final 2-1). De 4 ani, Rapidul nu mai ocupase locul 1 în clasament. În ziua următoare, în jurul orei 15:55, fostul președinte avea să treacă în neființă.
Ion Iliescu s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani, în spital. Surse din Guvern au declarat pentru GÂNDUL că funeraliile fostului președinte al României se vor desfășura de-a lungul a 2 zile, pe 6 și 7 august 2025. Își va dormi somnul de veci la Cimitirul Ghencea 3. Vezi AICI programul funeraliilor lui Ion Iliescu.
Cu 16 ore înainte de deces, fostul președinte avea să primească o veste îmbucurătoare. Rapid București a reușit să învingă echipa FC Botoșani, luni seară, cu un scor final de 2-1. Echipa alb-vișiniilor a marcat o nouă bornă în clasament, și anume ocuparea primului loc. Un astfel de moment a mai avut loc în urmă cu 4 ani, când rapidiștii au fost lideri doar pentru o etapă (etapa a doua).
Nu toată lumea cunoaște faptul că fostul lider de stat era un rapidist convins. Fostul președinte al României mărturisea, în urmă cu mulți ani, în cadrul unui interviu pentru ProSport, că avea o dragoste aparte față de echipa Rapid București. Cândva, meciurile se desfășurau într-o mică arenă sportivă, la câțiva metri de Podul Grant. Stadionul Giulești (cunoscut și drept Stadionul „Valentin Stănescu”) a fost inaugurat în anul 1939, an în care și Ion Iliescu a fost martor la eveniment. Avea doar 9 ani.
Despre dragostea față de echipa de sub Podul Grant a vorbit chiar el, în cadrul unui interviu, în urmă cu 12 ani. A fost „fiu de ceferist”, a copilărit în zona Podului Grant și a avut ocazia să vadă cu proprii ochi momentul în care arena emblematică a fost inaugurată.
„Cu Rapid am ținut, pentru că eram fiu de ceferist și am copilărit pe lângă Podul Grant. În 1939 am văzut când s-a inaugurat stadionul din Giulești, locuiam în apropiere și treceam podul să merg la niște cunoștințe în Crângași. S-a organizat o mare acțiune, se numea Ceferiada.
Apoi, când m-am ocupat de Sportul, am ținut cu ei. Când m-am ocupat de echipele studențești, o vreme Timișoara era spaima Stelei. Vreo zece ani, Steaua nu reușea să câștige la Timișoara. Când m-am dus acolo în 1971, Timișoara slăbise. Se afirma însă Craiova. Am fost atunci la meciul Timișoarei de pe teren propriu cu Craiova.
Jos pălăria, era echipa de glorie a Craiovei cu Ștefănescu, Ungureanu, Oblemenco, erau Bălan și Crișan extreme. Au câștigat pe merit, iar timișorenii i-au aplaudat la sfârșit pe craioveni, fiindcă le-au dat o lecție de fotbal. La Cluj era un centru de atletism foarte puternic.
Baza era pe lângă Universitatea din Cluj. Cel mai bun antrenor de atletism din România era profesorul Arnăutu. Acolo, Moina a stabilit recordul național la suta de metri: 10,4. Printre altele, Arnăutu se ocupa de pregătirea fizică a fotbaliștilor. Îmi plăcea această atmosferă de solidaritate și de conlucrare între ei”, dezvăluia fostul șef de stat, într-un interviu pentru ProSport.
Sursă foto: Mediafax Foto / Marius Vasilica / Bogdan Stamatin / Bogdan Maran / Octav Ganea