Decizie ÎCCJ: concediul neefectuat poate fi plătit și după expirarea termenului de 18 luni

O decizie importantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) stabilește în ce condiții angajații își păstrează dreptul la compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate. Dreptul nu dispare automat după expirarea perioadei de report de 18 luni, dacă angajatorul nu poate demonstra că i-a oferit salariatului posibilitatea reală de a-și lua concediul.

Decizia ÎCCJ, obligatorie pentru instanțele din România

Decizia ÎCCJ a fost publicată în Monitorul Oficial pe 11 august 2026. De la acest moment, interpretarea stabilită de instanța supremă devine obligatorie pentru toate instanțele din România. Potrivit hotărârii, dreptul salariatului la compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate poate „supraviețui” chiar și după expirarea perioadei de report de 18 luni, dacă angajatorul nu i-a oferit în mod efectiv posibilitatea de a-și lua concediul.

EXCLUSIV Eroare judiciară fără precedent, în România. Un bucureștean a fost închis O LUNĂ, la Rahova, după ce a fost confundat cu un hoț de parfumuri

05:00

REACȚIE Poate vă sună cunoscut. Radu Tudor dă vina, pentru victoria AfD din Germania, pe ruși

23:39

Problema analizată de ÎCCJ a pornit de la cazul unui fost procuror care a solicitat plata a 146 de zile de concediu de odihnă neefectuat, acumulate în perioada 2008-2020, în timp ce a lucrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și la Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit Stiri pe surse. În primă instanță, Tribunalul București a apreciat că dreptul era prescris. Fostul procuror a contestat soluția, iar dosarul a ajuns la Înalta Curte. Prin hotărârea pronunțată în luna martie și publicată în Monitorul Oficial pe 11 august, ÎCCJ a stabilit modul în care trebuie interpretate regulile referitoare la concediul de odihnă neefectuat și compensarea acestuia la încetarea raporturilor de muncă.

Când pot fi plătite zilele de concediu neefectuate

Codul muncii prevede că, atunci când salariatul nu poate efectua concediul anual într-un anumit an, angajatorul trebuie să îi acorde posibilitatea de a efectua zilele restante într-o perioadă de 18 luni, începând cu anul următor. Compensarea în bani a concediului neefectuat este permisă numai la încetarea contractului individual de muncă.

ÎCCJ a clarificat și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani pentru solicitarea compensării.

Termenul de prescripție începe la încetarea raportului de muncă

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că termenul de prescripție de trei ani pentru cererile privind compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuat începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă sau de serviciu. Prin urmare, expirarea perioadei de 18 luni în care concediul putea fi efectuat nu înseamnă automat că salariatul pierde dreptul de a solicita compensarea acestuia.

Decizia ÎCCJ face o diferență importantă între situațiile în care concediul nu a fost efectuat din cauza angajatorului și cele în care salariatul a refuzat să își ia zilele libere. Dacă angajatorul nu a oferit în mod concret și efectiv posibilitatea efectuării concediului, expirarea perioadei de 18 luni nu duce automat la pierderea dreptului salariatului.

În schimb, dacă angajatorul a oferit posibilitatea efectuării concediului, iar angajatul a refuzat fără justificare să îl efectueze, dreptul nu mai poate fi invocat în aceleași condiții.

ÎCCJ clarifică situația zilelor de concediu neefectuate. Când pot cere angajații bani pentru zilele restante

CCJ a stabilit următoarele:

„a) Termenul de prescripție de 3 ani, în cazul cererilor de compensare în bani a zilelelor de concediu neefectuate până la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă.”

Instanța supremă a analizat și situația zilelor care depășesc perioada legală de report de 18 luni.

b) Pentru intervalul care depășește termenul de report de 18 luni, dreptul de a obține compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept și, respectiv, nu există atunci când angajatul s-a abținut să își efectueze concediul anual plătit, deși i s-a oferit această posibilitate.”