„Dosarul Cota 100”, despre meciurile din fotbalul românesc investigate de FRF pentru blaturi la pariuri, face subiectul unei anchete ProSport care continuă cu dezvăluiri explozive. Reapare în prim plan, echipa gorjeană Vulturii Fărcășești, bănuită și în trecut de blaturi, după ce ar fi pierdut intenționat cu 0-5 și 0-8 în meciuri amicale pe care s-ar fi pariat masiv spre cota 100. Aceleași acuzații de blat planează puternic asupra partidei Vulturii Fărcășești – Jiul Petroșani, iar portarul „minerilor” Jean Turiță iese la rampă cu detalii incriminatorii despre blaturi și mafia pariurilor.
Dosarul Cota 100 își trage titulatura din cota vizată de pariori pentru presupusele aranjamente de pe gazon. Pe această temă, președintele FRF, Răzvan Burleanu s-a exprimat vehement:
„Vă asigur că sunt mai multe cazuri la care se lucrează îndeaproape. Cu siguranță vor exista oameni care vor fi scuturați!”., a declarat la finalul ședinței de Comitet Executiv, pe tema blaturilor din fotbal, desfășurate miercuri.
La data de 3 mai 2025, în cadrul etapei 7 din play-out în Liga 3, seria 8, avut loc partida dintre CSM Jiul Petroșani – Vulturii Fărcășești. La pauză, Vulturii Fărcășești au condus cu 2-0, ca la final, Jiul Petroșani să câțștige cu 3-2. Meciul a avut un deznodământ de cota 100.
„Cotele online pe diferite platforme din Asia au variat între 90 și 110 la scenariul de pariere 2 pauză / 1 final cu minimum 5 goluri înscrise în meci. S-a jucat masiv, iar fazele pe care le poate vedea oricine pe video sunt de panaramă totală!”, au dezvăluit în exclusivitate, surse pentru ProSport.
Întreaga „manevră” a fost analizată de jurnaliștii ProSport
„În minutul 56, la 2-1 pentru Fărcășești: unul dintre atacanții Vulturilor scapă singur spre poarta ardelenilor și chiar dacă este în poziție foarte bună de șut, unu la unu cu portarul, se întoarce inexplicabil până când este ajuns din urmă de trei adversari! Șutul său, din poziție bună, pare trimis special mult pe lângă poarta gazdelor.”, transmite sursa citată.
„Jiul egalează în minutul 65 după o acțiune inițiată de la portar. Deviere cu capul, balonul este centrat în careu, acolo unde Nwabueze pare că face, din nou, figurație, iar gazdele egalează după ce jucătorii lor pasează, nestingheriți, în careul gorjenilor.
Golul de 3-2 vine după un scenariu copy-paste cu primul al Jiului. Portarul din Fărcășești repune scurt, un coleg driblează în propria jumătate, pasează la un adversar în centru, la 25 de metri de poarta sa, după care urmează o centrare în mijlocul careului. Nwabueze nici măcar nu sare, iar un jucător de-ai gazdelor înscrie, nestingherit, cu o lovitură de cap.”, mai notează ProSport.
PPortarul de la Jiul Petroșani, Jan Turiță, aflat pe teren în timpul partidei cu Vulturii Fărcășești, a declarat în exclusivitate pentru ProSport că a informat arbitrul de centru, Iuliana Demetrescu, ecuson FIFA, despre faptul că simte ceva necurat.
Redăm integral mărturiile lui sportivului Jan Turiță pentru ProSport, care face dezvăluiri incendiare despre „Dosarul Cota 100” și blaturile din fotbalul românesc.
„Vă sunăm pentru un meci în care ați evoluat sezonul trecut, erați la Jiul Petroșani. Partida cu Vulturii Fărcășești asupra căreia există semnale că ar fi fost trucată…
Pentru meciul respectiv am dat o declarație timp de cinci ore la Comisia de Integritate FRF.
Când s-a întâmplat asta?
Imediat după meciul ăla m-am declarat contrariat, am apostrofat adversarii, antrenorul. E o chestie foarte gravă care mi s-a întâmplat mie. După meci probabil că nu sunteți în cunoștință asupra a tot ce am pățit eu.
Noi avem informația că în timpul meciului ați fi mers la arbitrul partidei și i-ați spus că partida este trucată. E adevărat?
Sigur, am mers la Iuliana Demetrescu și am spus asta. I-am transmis așa: „Nu vezi ce se întâmplă? Ăștia scapă cu mine, portar, și dau la 10 metri de poartă! Întorc faza, așteaptă să-i ajungă fundașul, nu vor să finalizeze!”. E clar, doar un prost sau un rău-intenționat nu poate să-și dea seama. I-am zis să oprească jocul și o să o aibă un mare impact asupra fotbalului pentru că mizeriile astea trebuie să se oprească.
Și ce a răspuns?
A zis că ce treabă are ea treabă cu noi, cu ce facem noi. Iar atunci am reacționat. I-am spus să o lase mai ușor cu „noi”. Ce „noi”, care „noi”. De ce mă pune pe mine!
În minutul 70, la scorul de 3-2 pentru Jiul, fugi din poartă într-un moment în care jocul era oprit, alergi până la mijlocul terenului și ai un dialog cu arbitrul. Acela este momentul când i-ai spus că meciul este trucat?
Da, ăla este momentul. Nici pe ea nu aș acuza-o, că era o constatare a mea din timpul jocului. Pe ochiul meu de om de fotbal, de sportiv, care mă îndreptățea să cred asta. Nu aveam nicio dovadă.
Când v-ați dat seama că meciul este ciudat?
La plimbarea tipică de dinaintea jocului am avut o discuție cu un jucător de la Fărcășești care mi-a mai fost adversar pe vremuri, când el era Universitatea Cluj și eu la Miroslava. E vorba de Brian Lemac. Nu eram amici, nu aveam numărul lui de telefon, doar ne purtam un respect din colegialitate. Și l-am întrebat ce mai face, cum e? Iar el mi-a zis că e nemulțumit de ce se întâmplă la Fărcășești. Mi-a spus că, citez: „ăștia le cam fac pe la pariuri”. Mi-a și enumerat niște meciuri, tot așa, 3-2, după 2-0 pe care, sincer, nu le-am reținut. Și că nu ar vrea să mai rămână. Dar dacă ar fi vrut să fie vertical nu trebuia să mai rămână, putea să iasă din joc. Nu a făcut-o, din păcate.
Și a pomenit ceva și despre meciul care urma să-l disputați?
Da! Textual: „cred că și astăzi o să fie ceva, așa se aude”. I-am zis că greșește, cu noi nu poate fi vorba de așa ceva. Am și pus pariu cu el pe o bere că nu o să fie nimic.
Și când v-ați dat seama că ați pierdut berea?
A fost 2-0 la pauză, la primul gol a greșit un coleg, un copil care e de o probitate morală excepțională. La golul doi linia noastră s-a dus un pic cam mult în față și a fost dejucat jocul la ofsaid. Dar când am văzut 2-0 la pauză am început să-mi amintesc de discuția cu Lemac. Și zic: stai să vezi că noi batem în repriza secundă! Și așa s-a întâmplat. A doua repriză a fost un fiasco.
Ce părere ați avut despre cele trei goluri pe care le-ați marcat în partea secundă?
Eu, până atunci, nu am mai trăit și nu am văzut așa ceva! Poate am mai luat parte, fără să știu, la niște meciuri trucate, dar așa pe față ca ăsta nu am văzut. Nu ați observat cum jucau cu portarul? Sau densitatea pasei spre portar, pe cadrul porții, adică… (n.r. râde amar). Puneau portarul într-o situație delicată, în așa fel încât să provoace o eroare care să ducă la marcarea unui gol. Colegului meu Fulga, atacantului, i se transmitea de către fundașii adverși: „dă, mă, pe poartă!”. Nu știu dacă o să vrea să confirme Fulga, dar asta a zis în vestiar. Când scăpau jucătorii lor cu mine, dădeau în toate părțile, Lemac a avut-o de la 11 metri, 12 metri și a trimis pe lângă poartă când avea varianta colțului lung. Și mi-am mai amintit ceva din dialogul purtat cu Lemac înainte de meci.
Vă rog!
Mi-a spus așa: „Vezi că ăsta, antrenorul… se deschide la trening sau la ce poartă. Ăla în tribună, președintele își dă jos sacoul sau haina de pe el. Semne când să mai ia gol”. El mi-a zis înaintea jocului că se întâmplă la ei la Fărcășești. Bă ești nebun la cap, în halul ăsta s-a ajuns, nu am crezut!
Și la sfârșitul jocului cum ați reacționat?
Prin minutul 88 am vrut să-mi dau mănușile jos, să apăr fără. Am zis că nu pot să accept așa ceva, că mă respect. Acum regret că nu am făcut asta! Poate era un impact mai mare. Am așteptat fluierul doamnei arbitru și am sprintat către antrenorul lor care, într-un penibil al situației, dădea indicații, se declara nemulțumit de golurile încasate. În turul play-out-ului, el l-a lovit pe un copil de la noi de la echipă, un „under”, i-a dat o palmă după meci. Și eu l-am ținut minte și am rămas cu un gust amar, mai ales că am auzit că e și profesor la o școală gimnazială.
De domnul Bucă vorbiți?
Da, Bucă. Domnul e mult spus. La sfârșitul meciului, Bucă ăsta o ușchește spre vestiare în pas tiptil, fără să mai dea mâna cu antrenarul nostru. Aștepta cât mai repede să iasă. Și am sprintat spre el și i-am zis că e un cancer al fotbalului, să-i fie rușine, un gunoi ordinar care trebuie să dispară din fotbalul ăsta! Le-am transmis să se ducă la muncă, nu să facă așa ceva. I-am făcut jigodii… dar ce nu a fost la gura mea!
Cum a reacționat?
S-a declarat uimit că-l apostrofez. Au venit ăia să mă țină pe acolo, cu Militaru, cu ăștia (n.r. Damian Militaru). Iar Radu Gabriel, antrenorul nostru, care pe parcursul reprizei secunde nu a stat deloc în picioare, omul a sesizat ce se întâmplă, m-a chemat lângă el, m-a luat pe după gât și mi-a zis că am dreptate maximă, că trăim într-o țară plină de corupție, că s-a săturat de mizeria asta. Eu i-am mărturisit că regret că m-am în fotbalul românesc după ce am jucat un și jumătate în liga secundă din Canada. M-a rugat să mă liniștesc. A rezonat cu mine în totalitate. După meci, Radu Gabriel și Gelu Ghiță (n.r. antrenorul secund) și-au dat demisia. În parcare, într-o discuție cu primarul orașului și președintele clubului, Erika Preda. Fără să vreau, din camera în care eram cazat, am auzit discuția: „Ați avut azi un jucător cu atitudine, acela a fost Jan Turiță, în rest nimeni, nimic, toți s-au complăcut, le-a convenit”.
Cine spunea asta?
Radu Gabriel le spunea președintelui Erika Preda și primarului. Și de aici, pentru mine, lucrurile încep să o ia pe o turnură ciudată.
Ce vreți să spuneți?
Eu am fost incomod pentru ei. Pentru mine, Jiul Petroșani înseamnă foarte mult, în gazonul ăla mustesc amintirile crampoanelor lui Mulțescu sau Rosznyai. Era o bucurie că joc acolo, îmi doream din suflet să promovăm, să avem performanțe și, din când în când, mai ridicam probleme. Că nu avem apă la antrenament, că avem nevoie de pregătire centralizată, că trebuie un ofițer de presă, un fotograf. Și am devenit ușor incomod pentru doamna Preda.
Ați simțit că ați devenit incomod după ce s-a întâmplat la meciul cu Fărcășești?
Nu! Știam dinainte. De prin iarnă. La o ședință i-am spus că trebuia să vină cineva lângă dânsa. Mă refeream la un sponsor și a înțeles că trebuie să vină în conducere. De atunci, s-a rupt ceva și s-a tot adâncit. Eu la antrenamente mai țipam, băteam șaua să priceapă calul, spuneam că nu e apă, ziceam să audă unul, altul care știam că transmite.”
FOTO: Envato