Cum și-au motivat judecătorii CCR decizia prin care politicienii și cei din administrație nu mai trebuie să declare veniturile soților

Potrivit deciziei judecătorilor Curții Constituționale, un om politic sau un angajat în administrația publică nu mai sunt obligați să declare inclusiv veniturile sau bunurile aflate pe numele partenerului sau al copiilor. Judecătorii și-au explicat gestul.

Decizia CCR a fost adoptată ca o excepție de neconstituționalitate, cu două opinii separate, care prevede faptul că obligația soților de a-și declara la comun veniturile și bunurile încalcă principiul vieții private.

Au fost 5 voturi ”pentru”, 4 voturi ”împotrivă” și 2 opinii separate. Judecătorul raportor în această speță a fost Attila Varga.

Cum și-au argumentat decizia judecătorii CCR

Astfel, judecătorii Curții Constituționale susțin că declarația de avere atrage doar răspunderea penală a celui în cauză și nu îl poate face pe partener/copil responsabil pentru declarația unei alte persoane.

FLASH NEWS PNL răspunde la acuzaţiile de „presiuni asupra judecătorilor”: „Nu răspund întrebărilor legitime ridicate în spațiul public”

15:33

EXCLUSIV Stenograme din dosarul azilelor din Bihor. Viorel Pașca: “Amu pentru epilepsie, ce, se cheamă ambulanța?!”

15:27

”În aceeași ședință, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori:

– cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și  constatat că dispozițiile art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituționale în măsura în care nu se referă și la drepturile și obligațiile soțului/soției declarantului, precum și ale copiilor majori aflați în întreținerea acestuia;

 -cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 alin.(1) lit.d) și art.12 alin.(6) din Legea nr.176/2010 sunt neconstituționale.

În esență, Curtea a reținut, în ceea ce privește prevederile art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010, că acestea contravin dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție, prin prisma nerespectării exigențelor calitative pe care redactarea textelor de lege trebuie să le întrunească pentru a fi în concordanță cu principiul legalității. Aceasta, deoarece declarația de avere, fiind o declarație pe proprie răspundere angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, o persoană neputând fi ținută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta/declarațiile altei persoane.

Or, prevederile de lege criticate care instituie obligația de a declara nu doar veniturile proprii, ci și drepturile și obligațiile soțului/soției și ale copiilor aflați în întreținere, nu țin cont de modificările legislative aduse Codului civil în materia regimului juridic al bunurilor soților și determină asumarea răspunderii penale a declarantului pentru informații pe care acesta nu le deține/nu le cunoaște în mod direct, ci trebuie să le obțină de la o terță persoană, respectiv de la soț/soție și copiii majori aflați în întreținere.

În ceea ce privește prevederile art.6 alin.(1) lit.d) și art.12 alin.(6) din Legea nr.176/2010, ținând cont de concepția europeană orientată spre necesitatea protecției vieții private și a datelor cu caracter personal, Curtea a constatat că publicarea declarațiilor de avere și de interese pe site-ul instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea declarantul și pe cel al Agenției Naționale de Integritate contravine art.1 alin.(5) și art.26 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a efectuat un test de proporționalitate, constatând că este de netăgăduit faptul că prevederile legale criticate au fost edictate în scopul prevenirii corupției și asigurării transparenței vieții politice, urmărind, așadar, un scop legitim”, după cum reiese din motivarea CCR.

Prin urmare, CCR a apreciat că este suficientă depunerea declarațiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii.

„Iar publicarea acestora pe site-ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională atingerii finalității propuse, încălcându-se dreptul la protecția vieții private.

Curtea a subliniat că soluția pronunțată nu trebuie să aibă ca efect eliminarea obligației persoanelor prevăzute de lege de a da declarații de avere, ci doar ca aceste declarații să nu mai fie publicate pe site-urile menționate, urmând ca ele să fie înaintate Agenției Naționale pentru Integritate, care să le gestioneze potrivit competențelor prevăzute de lege.

Decizia Curții produce efecte pentru viitor și nu privește declarațiile de avere și de interese depuse anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Revine legiuitorului competența de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei și de a codifica normele privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice”, după cum reiese din același document emis de judecătorii Curții Constituționale.

Decizia CCR se bazează pe un proces aflat pe rol la Tribunalul București

Judecătorii CCR sunt de acord că este vorba despre o excepție admisă, dar care a pornit de la un proces aflat pe rol la Tribunalul București.

A fost contestată Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice: art. 3 alin. (2), care impune includerea veniturilor și bunurilor soțului/soției în declarația de avere, și art. 12 alin. (6), care reglementează publicarea acestor declarații pe site-urile instituțiilor publice.

Excepția a fost ridicată în dosarul nr. 45/301/2018, aflat pe rolul Tribunalului București, de către Dumitrița Laura Chițan, funcționar public sancționat contravențional de Agenția Națională de Integritate (ANI) pentru presupuse nereguli în completarea declarației de avere.

În fața instanței, Chițan a susținut că obligația de a include în declarație veniturile soțului și ale copiilor încalcă dreptul la viață privată garantat de art. 26 din Constituția României, potrivit căruia „autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată”. Ea a invocat faptul că o declarație pe proprie răspundere este un act personal, iar membrii familiei ar trebui să fie liberi să decidă dacă își divulgă sau nu veniturile.

Mai mult, apelanta a argumentat că publicarea acestor declarații, chiar și cu anonimizare parțială, permite identificarea unor informații sensibile, precum locația bunurilor sau identitatea copiilor și a soțului/soției. În acest sens, a făcut trimitere la Decizia CCR nr. 615/2006, care a statuat că salariul concret al unei persoane nu este de interes public și intră în sfera vieții private.

Judecătorii nu au detaliat și care este jurisprudența în cazul în care membrii familiei sunt tot funcționari publici sau dacă veniturile se referă strict la cele obținute din salariu și nu ca urmare a unor activități derulate

Unul dintre judecătorii CCR care a făcut opinie separată în ceea ce privește partea care privește nepublicarea declarațiilor de avere este , Iulia Scântei.
Excepția a fost ridicată, anul trecut, de funcționarul public amintit mai sus, care a fost sancționat de ANI și în a cărui cauză fost amânată judecarea de 23 de ori.

CITEȘTE ȘI:

Agenția Națională de Integritate, despre decizia CCR: Poate încălca toate angajamentele asumate de România la nivel internațional în ultimii 20 de ani

Declarațiile de AVERE ale demnitarilor NU trebuie să includă bunurile și veniturile soților și copiilor. Decizia CCR, una definitivă și obligatorie

CCR dezbatere dacă declarațiile de AVERE ale demnitarilor trebuie să includă și bunurile și veniturile soților