Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin, o luptă în 3 pentru supremație. Liderul chinez începe 2026 cu un avantaj. Cine va câștiga marea confruntare

La o întâlnire recentă, Donald Trump a făcut o remarcă spusă pe jumătate în glumă, pe jumătate cu admirație: „N-am mai văzut niciodată bărbați atât de speriați”. Se referea la membrii delegației chineze care îl însoțeau pe Xi Jinping. Potrivit lui Trump, simpla prezență a liderului chinez părea suficientă pentru a impune tăcere și disciplină. „Așa vreau să se poarte și cabinetul meu”, a adăugat președintele american, după cum relatează Financial Times.

Replica spune multe despre lumea în care trăim. Politica globală intră tot mai clar într-o epocă a „oamenilor puternici”, lideri care își construiesc puterea nu prin compromis și reguli comune, ci prin autoritate, forță și control.

De la mese rotunde la întâlniri între lideri dominanți

Revenirea lui Trump la Casa Albă a accelerat această tendință. Tot mai multe decizii importante se iau în întâlniri directe dintre lideri influenți, nu în săli mari de conferință. Summiturile multilaterale, precum Adunarea Generală a ONU, G20 sau conferințele climatice COP, pierd din greutate.

Un exemplu clar vine de la ultimul summit G20, organizat în Africa de Sud. Trump nu a participat. Xi Jinping a lipsit și el. Mohammed bin Salman, liderul de facto al Arabiei Saudite, a procedat la fel. Vladimir Putin a absentat și el. Mesajul transmis a fost simplu: liderii mari preferă scenele unde nu trebuie să împartă atenția cu state mai mici.

Putin, prezent în formă, dar slăbit în fond

În cazul lui Vladimir Putin, situația este mai complicată. Restricțiile de deplasare și contextul internațional îi limitează opțiunile. Totuși, liderul de la Kremlin a reușit să bifeze câteva apariții importante. A fost în China, alături de Xi Jinping și Kim Jong Un. Urmează o vizită la New Delhi, pentru o întâlnire cu premierul indian Narendra Modi. În august, s-a văzut cu Trump în Alaska.

Imaginea este una de lider activ și influent. Realitatea este însă mai dură. După aproape patru ani de război, Rusia nu a reușit să obțină o victorie clară în Ucraina. Economia rusească depinde tot mai mult de China, iar statutul de mare putere începe să pară mai mult o amintire decât un fapt.

Trump și Xi, sprijiniți de forța economică

Prin comparație, Trump și Xi conduc state cu economii suficient de puternice pentru a susține ambițiile lor. Președintele american vorbește frecvent despre pace, ba chiar despre Premiul Nobel pentru pace. În același timp, nu evită folosirea forței. În iunie, a ordonat bombardarea Iranului. În prezent, amenință Venezuela.

Problema lui Trump nu vine din exterior, ci din interior. Sprijinul politic se erodează vizibil. Republicanii au pierdut alegeri importante în state-cheie precum New York, New Jersey și Virginia. Mulți americani nu mai cred discursul optimist despre economie și inflație. Sondajele arată un avantaj de aproximativ cinci puncte procentuale pentru democrați înaintea alegerilor pentru Congres.

Această slăbiciune a produs efecte concrete. Congresul a forțat publicarea dosarelor din cazul Jeffrey Epstein, în ciuda opoziției președintelui. Faptul că Trump nu a putut opri acest demers a fost perceput ca un semn rar de vulnerabilitate. În funcție de conținut, aceste documente riscă să îi creeze probleme serioase în următoarele luni.

Xi Jinping, un lider care pare de neclintit

Xi, Jinping, în schimb, încheie anul 2025 într-o poziție mult mai solidă. A traversat cinci ani extrem de dificili. Pandemia pornită din China a provocat un dezastru global, fără ca Beijingul să fie tras la răspundere. Pe plan intern, au existat nemulțumiri rare, dar controlul statului le-a ținut sub capac.

Războiul comercial declanșat de Trump a pus presiune pe economia chineză. Răspunsul Beijingului a fost dur. China și-a folosit controlul asupra pământurilor rare și a mineralelor critice, esențiale pentru tehnologia modernă. Rezultatul a fost reducerea tarifelor americane. Această „armă” economică influențează și calculele Washingtonului în privința Taiwanului.

În același context se explică și reacția agresivă a Chinei față de noul premier japonez, Sanae Takaichi, după declarații legate de Taiwan. Beijingul transmite că are pârghii și este dispus să le folosească.

Puterea care nu admite opoziție

Un avantaj major al lui Xi vine din controlul aproape total asupra statului. Legislativul, justiția și presa se află sub autoritatea sa. Criticile publice sunt rare. Imaginea oficială este una de calm și stabilitate.

Totuși, semnele de tensiune există. În ultimii ani, Xi a îndepărtat un număr impresionant de lideri politici și militari. Au dispărut din funcții un ministru de Externe, doi miniștri ai Apărării, nouă generali de rang înalt și un șef important al partidului.

Două sisteme, două tipuri de forță

Diferența dintre Xi și Trump devine clară într-un episod relevant. Trump a încercat să obțină întoarcerea lui James Comey, fostul șef al FBI. Instanțele au respins demersul. Pentru Trump a fost o decizie frustrantă. Pentru democrația americană, a fost o dovadă de rezistență instituțională.

Un lider înconjurat de oameni speriați poate părea puternic pe termen scurt. Pe termen lung, acest tip de putere slăbește statele. Indiferent cât de mult admiră Trump disciplina din jurul lui Xi, istoria arată că frica nu construiește stabilitate durabilă.

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Donald Trump vrea o nouă ÎNTÂLNIRE cu Kim Jong-Un, după summitul cu Vladimir Putin din Alaska: „Ne-am înțeles de minune”
• Casa Albă pregătește noi sancțiuni împotriva Rusiei dacă Vladimir Putin respinge planul de pace