Drama iranienilor stabiliți în România: „Mama e bolnavă și nu pot lua legătura cu ea. America și Israel ne vor scăpa de regimul islamic” / „Poporul iranian nu merită acest război”

Shohereh (55 de ani) și Mohamad (37 de ani) sunt doi iranieni care de ani de zile trăiesc în București. Au aici mici afaceri, dar și rude de naționalitate română. Ei trăiesc în aceste zile o adevărată dramă de când a început războiul din Iran. Acolo nu există internet, liniile de comunicații sunt căzute, iar un apel cu cei dragi se realizează foarte greu. În timp ce Mohamad este neutru, și spune că, indiferent de regim, poporul iranian nu trebuie să treacă prin război, doamna Shohereh este cât se poate de tranșantă: „America și Israel ne scapă de regimul de la Teheran”.

„Situația este foarte dificilă, din nefericire nu putem lua legătura cu familia, în special cu mama mea, care este bolnavă, și nu știu cum este acum”, spune Shohereh, cu ochii în lacrimi.

REACȚIE Mesajul lui Trump la vestea morții lui Ted Turner: „Unul dintre cei mai măreți oameni din toate timpurile”

19:02

SCANDALOS Fact-checking Gândul. Bolojan a mințit în timpul moțiunii de cenzură. Acesta a susținut că Hidroelectrica nu face investiții. Cifrele oficiale îl contrazic. Numai în 2025, s-au apropiat de 800 milioane de lei. Un grad de realizare de 95%

18:56

Femeia născută în Iran, și care locuiește de 6 ani în România, mai spune că războiul îi va scăpa pe iranieni de regimul islamic.

„Nimănui nu-i place războiul, dar noi, iranienii, suntem foarte fericiți, pentru că altfel, nu putem să scăpăm de regimul islamic, care a omorât oameni civili și copii fără vină. America și Israel, cu acest război ne ajută extrem de mult, pentru că ei atacă doar bazele de militare, nu oamenii normali. Eu cunosc prieteni care au ieșit pe 18 și pe 19 afară și au murit”, mai spune Shohereh.

Mohamad este căsătorit cu o româncă din anul 2013

La rândul său, Mohamad ne-a spus și el povestea lui. Tânărul de 37 de ani este căsătorit cu o româncă, iar împreună au o fetiță de 7 ani.

Bărbatul din Iran este îndrăgostit de România. Despre poporul iranian spune că nu merită să treacă printr-un război.

„Părinții au plecat din Teheran, să fie mai în siguranță”

„Sunt în România din anul 2011 și sunt căsătorit din 2013. Sunt bucuros că am ales România și sunt mulțumit de situația pe care o am aici”, spune Mohamad, care apoi se întristează brusc:

„Poporul iranian nu merită acest viitor, sau acest destin. Problema pentru noi este că nu putem lua legătura cu ai noștri. Noi nu avem nicio cale prin care să-i sunăm. Am foarte multe rude acolo. Sora mea, părinți, mătuși, unchi. Dar părinții mei și sora mea au ieșit din Teheran, în alt oraș, ca să fie mai în siguranță, că nu se știe niciodată unde o să fie bombardamente”, mărturisește Mohamad.

Tânărul iranian mai spune că speră din tot sufletul ca acest război din țara lui natală să se termine cât mai repede.

Despre români, Moahamad spune că sunt foarte calmi și calzi și că se bucură foarte mult că a ales ca România să fie casa lui. Despre soția sa spune că este gospodină, și îl răsfață atât cu sarmale cât și cu mâncare iraniană.

Timp de 47 de ani, Republica Islamică Iran și Statele Unite au conviețuit într-un status quo

Timp de 47 de ani, Republica Islamică Iran și Statele Unite au conviețuit într-un status quo pe care niciun președinte american nu l-a provocat dincolo de lovituri chirurgicale sau prin aplicarea unui regim dur de sancțiuni. Nici măcar bombardamentele americane din 21-22 iunie 2025 nu au zguduit profund acel status quo. Atacul Israelului asupra Iranului, urmat la foarte scurt timp de implicarea SUA, este, aproape sigur, un moment de inflexiune nu doar pentru regimul de la Teheran, ci pentru întreaga arhitectură de securitate regională..

Mai multe informații despre conflictul din Iran, într-o analiză de specialitate, pot fi citite AICI

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Iranul râde cu un ochi şi cu celalt plânge, după moartea lui Khamenei. Proteste de amploare în toată țara și în lume
• Trump se răstește din nou la aliați: “Aveam nevoie de ajutor înainte de război, nu după ce l-am câștigat”