Emanuela a absolvit o facultate de informatică, dar a vrut să se angajeze casieriță în supermarket. Ireal ce salariu i s-a oferit

O tânără de 28 de ani din Napoli a povestit experiențele umilitoare prin care a trecut când la terminarea facultății a încercat să își găsească un loc de muncă în orașul natal. Ea a postat mesajul pe rețelele de socializare, care s-a viralizat rapid în toată Italia, fiind preluat și de presa din peninsulă.

Emanuela Calzarano, 28 de ani din Napoli, a absolvit în urmă cu zece ani o calificare de tehnician informatic, iar de atunci și-a găsit de lucru ca vânzătoare, secretară și chelneriță.

După o problemă cu mâinile, care a împiedicat-o să continue să mai lucreze ca ospătăriță, fata spune că și-a căutat de lucru în zona îngrijirii copiilor și i s-a propus un salariu de 400 de euro pe lună. La fel s-a întâmplat și în cazul unui mare lanț de supermarketuri, care îi oferea o sumă similară.

Iată ce a postat fata pe rețelele de socializare, mesaj care s-a viralizat rapid, ajungând și la urechile politicienilor din Italia.

„Am fost chemată la muncă de luni până vineri de la 7.30 la 14.30, cu 350 de euro pe lună, ceea ce este ilegal. Aici nu se caută angajați, ci sclavi. Scuzați izbucnirea, dar sunt serios indignată”, spune Emanuela, potrivit stiridiaspora.ro.

„Ieri – spune ea – am avut o altă ofertă de muncă și mai absurdă: din nou ca babysitter, de luni până vineri de la 8 dimineața până la 7 seara, cu 400 de euro pe lună. În total, aș fi câștigat puțin peste un euro pe oră. I-am spus angajatorului că oferta lui este absurdă, iar răspunsul pe care l-am primit a fost: „pai atunci stai acasă”, își continuă ea povestea.

— Dar statul ce face?

„Lucrul care mă descurajează cel mai mult” – adaugă ea – ”este că de la restaurante până la comercianții mari am găsit întotdeauna oferte cu salarii similare. Într-un supermarket al unui mare lanț comercial mi-au oferit 400 de euro pe lună pentru un loc de muncă cu normă întreagă. Mă întreb unde sunt controalele statului? De ce nimeni nu face nimic pentru a preveni aceste situații? Lucrez de 10 ani și nu știu ce este un contract. Când am întrebat de contract, răspunsurile pe care le-am primit erau mereu aceleași: ,,O vom face în curând”; ,,Nu vă faceți griji”; ,,vedem atunci cum facem”. Dar contractul nu a ajuns niciodată.

Cum poți trăi cu 400 de euro pe lună? Cumpărăturile alimentare costă mai mult astăzi decât în ​​urmă cu un an, iar facturile au crescut vertiginos. Din câte am auzit, anii 1950 au fost mai buni. Acum că suntem în 2023 în loc să mergem înainte, mergem înapoi: este umilitor”, mai spune fata.

„Este o situație comună multora dintre semenii mei. Câțiva dintre prietenii mei au părăsit deja Napoli. Deși mama îmi spune să plec, să mă gândesc la viitorul meu, nu o pot lăsa singură. Sper că mai devreme sau mai târziu ceva bun să se găsească și la Napoli: vorbim de o metropolă, nu de un orășel”. 

„Vreau doar o viață normală”

„Nu am aplicat niciodată pentru venitul de bază(un ajutor social acordat de statul italian celor care îndeplinesc un anumit barem al veniturilor anual-n.r.) – explică tânăra de 28 de ani -, nu m-a interesat niciodată. Trebuie să existe aceste subvenții, dar pentru cei care nu pot lucra. Acum că banii nu mai sunt dați chiar tuturor și măsura a fost restrânsă, cred că au procedat corect. Dar aș vrea să spun și instituțiilor: ați restrâns venitul de cetățenie? Grozav. Acum, însă, du-te și verifică dacă atunci când cineva se duce la muncă o poate face în condiții cel puțin decente. Și pentru că – adaugă ea – nu aspir să duc o viață bună, ci îmi doresc doar o viață normală care să-mi permită să-mi plătesc cheltuielile prin muncă și chiar să merg din când în când la o pizzerie”, își încheie ea postarea.

Care a fost reacția politicienilor din Italia

„Sunt mulți oameni ca Emanuela care vor să lucreze fără să fie exploatate. Ei cer pur și simplu să fie recunoscut dreptul la o remunerație adecvată”, spune Marco Sarracino, deputat napolitan al Partidului Democrat, potrivit aceleiași surse.

„Sunt tineri, educați, adesea femei, dar sunt și persoane de cincizeci de ani care și-au pierdut locul de muncă și care sunt nevoiți să se supună unor algoritmi sau dinamici care înjosesc persoana și lucrează cu salarii inacceptabile. PD intenționează să continue lupta pentru a avea în sfârșit un salariu minim și în Italia. Când dreapta susține că salariul minim este inutil, ar trebui să ne amintim de Emanuela și de toți oamenii ca ea . Este de conceput să construim un viitor cu aceste mecanisme care reglementează piața muncii. A avea un salariu minim este o chestiune de civilizație”, continuă el.