Relația Germaniei cu Rusia este înrădăcinată într-o moștenire complexă – război, diviziune și dependență economică. Împărțirea Germaniei în Vestul NATO și Estul Sovietic, în timpul Războiului Rece, a pus bazele unui consens de lungă durată. Relațiile stabile și prietenoase cu Rusia erau considerate vitale. Această moștenire influențează și astăzi politica germană, iar cancelarul Friedrich Merz – Uniunea Creștin-Democrată (CDU) – insistă, acum, pentru o schimbare strategică.
Prima sa călătorie la Washington – și apelul său pentru un angajament reînnoit al SUA față de NATO – a intensificat așteptările potrivit cărora Germania trebuie să își asume un rol de lider în apărarea Europei împotriva agresiunii Rusiei.
Cu toate acestea, diviziunile interne profunde, constrângerile coaliției și realitățile geopolitice în schimbare amenință să-i submineze ambițiile.
„Partenerul de coaliție al lui Merz, Partidul Social-Democrat (SPD), tradițional pacifist, este foarte atent la acest sentiment public. Perspectiva partidului asupra Rusiei este adânc înrădăcinată în Ostpolitik-ul lui Willy Brandt. Primul cancelar social-democrat al Germaniei (1969–1974) a căutat o destindere cu Uniunea Sovietică prin implicare economică. Deși relațiile au fluctuat sub guvernele ulterioare SPD și CDU, mentalitatea sa de implicare prioritară a persistat, iar SPD a considerat ulterior reunificarea pașnică o justificare clară a perspectivei sale și a Ostpolitik-ului lui Brandt”, notează jurnalistul Friedrich Conradi într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2Fprofimedia-1023852251.jpg)
Friedrich Merz | Foto – Profimedia Images
În Germania proaspăt unificată, faptul că această reunificare depinsese de bunăvoința Kremlinului a creat sentimentul că viitorul unei Germanii unite este legat tot de bunăvoința Rusiei.
Astfel, a apărut ideea că, pentru a-și conserva suveranitatea și securitatea, Germania trebuia să mențină cel puțin o relație neutră, dacă nu chiar prietenoasă, cu ambele superputeri din timpul Războiului Rece, dar mai ales cu Moscova, cel mai probabil agresor.
Cancelarii Gerhard Schröder (1998–2005) și Angela Merkel (2005–2021) au promovat abordări distincte, dar convergente, față de Rusia, care au integrat dependența economică și restricțiile politice în cadrul partidelor lor.
Deși, după invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, așa-numita Coaliție a Semaforului (Ampelkoalition) a marcat o schimbare semnificativă – introducerea Zeitenwende (o revizuire a politicii externe și de apărare), suspendarea Nord Stream 2 și livrarea de arme către Ucraina -, tiparele familiare au reapărut curând.
„SPD s-a străduit să se despartă de moștenirea sa, ciocnindu-se adesea cu partenerii săi de coaliție din cauza livrărilor de arme și a sancțiunilor impuse Rusiei. Această lipsă de coerență a contribuit la prăbușirea guvernului și la o înfrângere electorală zdrobitoare în alegerile anticipate din anul 2025.
Moștenirea prietenoasă față de Rusi – lăsată de Brandt, Schröder și Merkel în cadrul CDU și SPD limitează, acum, capacitatea lui Merz de a trasa o ruptură decisivă.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2Fprofimedia-1017698606.jpg)
Angela Merkel | Foto – Profimedia Images
În ceea ce privește Rusia, acordul de coaliție al lui Merz este ambițios. Acesta se angajează să sprijine Ucraina pe deplin: militar, civil și politic. Guvernul german intenționează să permită Ucrainei să se apere eficient împotriva agresiunii rusești și să se afirme în negocierile pentru o pace reală și durabilă, operând dintr-o poziție de forță și pe picior de egalitate.
Germania urmărește să ofere garanții de securitate militară și politică pentru o Ucraină suverană și să participe la reconstrucția acesteia.
Coaliția se străduiește, de asemenea, să implementeze eficient sancțiuni naționale împotriva Rusiei și susține planurile UE privind tarifele la importurile de îngrășăminte din Rusia și Belarus. Un alt obiectiv este explorarea, împreună cu partenerii, a modalităților de a utiliza economic activele înghețate ale statului rus pentru sprijinul financiar și militar al Ucrainei”, continuă Friedrich Conradi.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2Fprofimedia-0680250442.jpg)
2017 – Angela Merkel și Vladimir Putin
În plus, Germania – sub conducerea lui Merz – susține perspectivele Ucrainei de aderare la NATO și susține înființarea unui tribunal special pentru a urmări în justiție crima de agresiune a Rusiei, mai scrie Friedrich Conradi. Apartenența Ucrainei la UE este menționată de mai multe ori ca fiind un obiectiv important de interes reciproc în tratatul de coaliție, care menționează Ucraina de șaptesprezece ori, iar Rusia doar de trei ori.
„Cu alte cuvinte, noul guvern al Germaniei identifică războiul din Ucraina ca obiectiv central și principiu organizatoric pentru interacțiunea cu Rusia – nu invers.
Merz l-a păstrat pe Boris Pistorius (SPD) în funcția de ministru al Apărării și a numit noi secretari de stat în cadrul Ministerului de Externe, cu o solidă expertiză pe segmentele Rusia și NATO. Comparativ cu predecesorul său, Olaf Scholz, Merz este mai bine poziționat din punct de vedere instituțional și politic pentru a-și afirma controlul asupra politicii externe.
Rămâne de văzut dacă acest potențial de coerență se va traduce într-o transpunere în realitate consecventă. Cu siguranță, reflectă rolul important al politicii externe în agenda noului cancelar.
Un conservator vest-german transatlantic, Merz nu a fost niciodată un susținător puternic al normalizării economice din epoca Merkel și al unor legături energetice mai profunde cu Rusia.
Din februarie 2022, Merz s-a poziționat ca un apărător al unei linii ferme împotriva Moscovei. L-a criticat pe Scholz pentru lipsa de inițiativă în UE împotriva agresiunii rusești și a făcut campanie pe baza promisiunii de livrări de arme către Ucraina, precum sistemul de rachete Taurus. El a încadrat războiul ca o luptă definitorie pentru democrația occidentală”, explică Friedrich Conradi.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2Fprofimedia-1023916039.jpg)
Boris Pistorius | Foto – Profimedia Images
Noul cancelar se confruntă cu restricții interne și de coaliție semnificative. Când a anunțat intenția de a ridica restricțiile privind raza de acțiune a rachetelor livrate Ucrainei din Germania la sfârșitul lunii mai, aceleași figuri influente ale SPD – care se opuseseră deja livrării de armament greu Ucrainei în cadrul coaliției „Semafor” – s-au întors împotriva lui.
Într-unul dintre primele sale discursuri, Merz a anunțat că Germania va deveni țara cu „cea mai puternică armată convențională din Europa”, ca mijloc de a restabili credibilitatea în parteneriatul transatlantic și de a descuraja Rusia.
„Aceste diferențe dezvăluie două probleme: moștenirea prietenoasă cu Rusia în cadrul SPD și incertitudinea cu privire la capacitatea partidului de a servi drept partener de încredere pentru obiectivele lui Merz în ceea ce privește apărarea Germaniei și Rusia. Dincolo de asta, stilul de conducere uneori volatil al lui Merz ar putea complica implementarea acestora.
În cadrul propriului partid, Merz trebuie să se ocupe și de filialele landurilor estice ale CDU, care pledează pentru o revenire la politicile lui Merkel față de Rusia. Michael Kretschmer, guvernatorul CDU al Saxoniei, pledează deschis pentru reluarea importurilor de gaze din Rusia și repunerea în funcțiune a conductelor Nord Stream. În timpul negocierilor de coaliție cu SPD din primăvară, Kretschmer a dorit să discute despre relaxarea sancțiunilor împotriva Rusiei.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2Fprofimedia-1013059232.jpg)
Michael Kretschmer | Foto – Profimedia Images
Deși Saxonia este o excepție, situația reprezintă schimbarea opiniei publice germane, în mare parte nealiniată cu politicile lui Merz față de Rusia și Ucraina.
Aceasta pune într-o perspectivă mai clară cea mai recentă inițiativă a lui Merz, anunțată în timpul vizitei președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Berlin, respectiv eforturile sale de a finanța producția de muniții cu rază lungă de acțiune în Ucraina.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2Fprofimedia-1007518987.jpg)
Volodimir Zelenski și cancelarul Friedrich Merz – 28.05.2025 (Berlin) | Foto – Profimedia Images
Este atât o demonstrație concretă de sprijin, cât și o soluție strategică. Evitând problema tensionată politic a trimiterii de rachete Taurus în Ucraina, Merz oferă un ajutor tangibil fără a declanșa o reacție negativă suplimentară împotriva și în cadrul mandatului său parlamentar”, mai scrie Friedrich Conradi.
La nivel internațional, recalibrarea politicii externe a SUA sub administrația Trump pune o presiune suplimentară asupra lui Merz, plasând efectiv noua coaliție într-un rol de lider în Europa pe care nici social-democrații, nici părți ale CDU nu sunt pe deplin pregătite să-l ocupe.
Un prim pas către asumarea unui rol de lider la nivel european ar putea fi sprijinul german pentru obligațiuni comune de apărare europene, permițând altor state membre ale UE să beneficieze de ratingul de credit AAA al Germaniei.
„Între timp, Comisia Europeană a recunoscut că a cere țărilor mai concentrate pe preocupările interne să crească semnificativ cheltuielile pentru Apărare este o propunere dificilă. Pentru a asigura cheltuieli mai mari pentru Apărare în Europa, statele baltice, Polonia, Finlanda, Grecia și chiar și Danemarca susțin acum împrumuturile comune ale UE pentru Apărare. Merz ar putea adăuga substanță simbolismului puternic al începuturilor sale de mandat, alăturându-se acestora.
Întrebarea centrală, așadar, nu este dacă Merz aspiră să conducă răspunsul Europei la agresiunea rusă. Viziunea sa este dacă poate conduce eficicient, în ciuda moștenirii grele a trecutului Germaniei, a constrângerilor structurale ale unei coaliții divizate și a presiunilor geopolitice și economice, în continuă schimbare, din jurul Ucrainei.
În timp ce Merz încearcă să plaseze Germania dintr-o postură de acomodare într-una de descurajare, el trebuie să se confrunte nu numai cu amenințările externe, ci și cu rezistența internă – din partea unui SPD ezitant, a unei CDU divizate și a unui public obosit de război.
Dacă Germania poate trece de la reticență la descurajare va depinde mai puțin de viziunea lui Merz și mai mult de capacitatea sa de a guverna în cadrul – și în jurul – limitelor impuse de mediul său politic”, încheie Friedrich Conradi analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Foto colaj main – Profimedia Images
RECOMANDAREA AUTORULUI: