În 2026, într-o capitală europeană, în sectorul considerat ca fiind cel mai bogat din București, se trăiește ca în urmă cu cel puțin 100 de ani. Este vorba de Cartierul 16 Februarie – Chitila Triaj, acolo unde locuitorii zonei sunt uitați de autorități și sunt practic izolați de civilizație. Nu au gaze, în unele locuri nu există nici apă, iar transportul public nu ajunge pe străzile lor. Singurul pod peste calea ferată până în acest cartier este extrem de șubred, iar autoritățile promit de zeci de ani că fac ceva pentru comunitatea din Chitila Triaj. Iar în aceste zile geroase, și cu străzile pline de zăpadă, viața este extrem de grea…
În 2025, Sectorul 1 a avut un buget, votat și aprobat de Consiliul Local, de peste 2,4 miliarde de lei. Este unul dintre cele mai bogate sectoare, din care fac parte cartiere celebre, precum Floreasca sau Primăverii.
Tot în această zonă administrativă a Bucureștiului se găsește însă și unul dintre cele mai izolate locuri din România, unde locuitorii trăiesc la fel „ca la țară”, mulți dintre ei cu toalete în curte și fără utilitățile necesare, atât de banale în 2026.
„Nu avem nimic aici. Nu avem farmacie, nu avem un magazin, mergem pe jos până în zona civilizată”, ne spune una dintre locuitoarele de pe Strada Mamaia, din Chitila Triaj.
De peste zece ani, primăriile din sectoarele 1 și 6, dar și compania CFR, dau vina una pe cealaltă pentru această situație, iar primarii ar fi promis în campanie că vor rezolva problemele din această „enclavă” din nord-vestul Capitalei.
Din nefericire, autoritățile nu reușesc să găsească o soluție pentru acești oameni, iar cartierul din Sectorul 1 reprezintă cea mai bună dovadă a incompetenței administrative.
„Nu există apă potabilă, luăm apă de la Dumnezeu. Nu avem nici gaze, ne încălzim pe lemne. Pe doamna Clotilde (Clotilde Armand, fost primar al Sectorului 1 – n.r.) nu am văzut-o pe aici. Iar pe cel de acum, pe care l-am votat, nu l-am văzut la culoare”, spune o altă locuitoare din cartierul demn de secolul IX.
În lipsa gazelor, oamenii se încălzesc cu lemne, sau cu ce… apucă. Doamna Panciu se încălzește cu o aerotermă pe gaze, legată la butelie.
„În 6 zile se termină o butelie, care costă 130 de lei. Noaptea nu stau cu ea, îmi este frică, și bag caloriferul. Deci plătesc și curentul foarte mulți bani. Nu avem nimic aici, suntem izolați de civilizație”, spune bătrâna.
În aceste zile în care a nins foarte mult, viața este aproape de coșmar în Chitila Triaj, pentru cei care oricum se deplasau greu. Străzile sunt pline de zăpadă, iar magazinele alimentare nu există în zonă. Mai mult, prima stație de autobuz este la peste un kilometru distanță.
„Trebuie să chem taxiul dacă am o problemă. Și dau peste 40 de lei până la Piața Crângași, deși sunt doar 4 kilometri distanță. Dar e normal ca băieții să ceară atât, cu străzile astea pline de gropi”, spune bătrâna.
Oamenii din Chitila Triaj nu mai cred în minuni.
„Ne promit că fac ceva doar înainte de alegeri, apoi ne uită”, mai spune unul dintre locuitorii din Chitila Triaj.
RECOMANDĂRILE AUTORULUI: