Magistrații cer Avocatului Poporului și ICCJ să sesizeze CCR în cazul ”ordonanței interceptărilor”, care permite SRI să facă acte de urmărire penală. „Este o întoarcere spre trecutul comunist”

Magistrații cer Avocatului Poporului și ICCJ să sesizeze CCR în cazul ”ordonanței interceptărilor”, care permite SRI să facă acte de urmărire penală. „Este o întoarcere spre trecutul comunist”
FOTO - caracter ilustrativ
Publicat: 18/11/2021, 22:57
Actualizat: 18/11/2021, 22:59

Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR), Asociația Magistraților din România (AMR), Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) și Asociația Procurorilor din România (APR) solicită, prin intermediul unui comunicat, Avocatului Poporului și Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sesizarea Curții Constituționale a României (CCR) cu obiecția de neconstituționalitate privind proiectul de lege pentru aprobarea OUG 6/2016.

„În data de 16 noiembrie 2021, Camera Deputaților a adoptat intempestiv, după 5 ani de lăsare în nelucrare, legea de aprobare a controversatei OUG nr. 6/2016, prin care Guvernul a acordat Serviciului Român de Informații (SRI) statutul de «organ special de cercetare penală», atribuind, astfel, unui serviciu de informații secret, un rol activ în procesul penal, fapt de natură să afecteze drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul la un proces echitabil, se arată în comunicatul magistraților.

Adoptarea OUG nr. 6/2016 a fost criticată dur, la dată respectivă, de asociațiile de magistrați, care au invocat vicii grave de neconstituționalitate și au cerut Parlamentului respingerea acesteia.

Proiectul de lege votat în 16.11.2021 nu a corectat niciunul dintre aceste vicii, în condițiile în care, în legea de aprobare a OUG nr. 6/2016 nu au fost făcute modificări cu privire la dispozițiile ordonanței de urgență, susțin UNJR, AMR, AJADO și APR, care – în acest context – atrag, din nou, atenția asupra problemelor de constituționalitate ridicate de acest proiect de lege și solicită sesizarea CCR, singura autoritate constituțională în drept să verifice compatibilitatea proiectului cu Legea supremă.

1. Proiectul de lege desemnează Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, din cadrul SRI, ca având rolul „de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale”.

De asemenea, „la cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală”.

Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor, despre care se vorbește în ordonanță de urgență, nu are o lege de fundamentare transparență, care să îi stabilească în mod clar natură juridică, structura, funcțiile și modul de control, fapt ce îl situează în afară principiului legalității.

„Menționarea acestei autorități în recentul act normativ nu înseamnă aducerea ei în legalitate în condițiile în care nu se cunoaște care este actul de înființare, sediul, statutul, regulamentul de funcționare, competențele până la momentul adoptării ordonanței de urgență, și nu numai, persoană care deține cea mai înaltă funcție, organigramă, etc. Nu este posibil că un organism care va fi însărcinat cu derularea unei părți din actul de justiție (…), să rămână necunoscut, că modalitate de înființare, administrare și reprezentare”, a atras atenția Asociația Magistraților din România, încă din anul 2016.

Prin Memorandumul privind starea justiției, votat de 80% din adunările generale ale judecătorilor de la instanțele din țară, a fost solicitată „crearea prin lege a unei autorități civile de interceptare, care să permită respectarea deplină a standardelor CEDO, în privința garanțiilor tehnice și legale”.

Departe de a rezolva această problema, proiectul de lege legitimează o structura creată printr-un act clasificat că secret de stat, într-o modalitate ce sfidează principiile statului de drept și democrația, este .

2. Serviciul Român de Informații dobândește atribuții de cercetare penală, fapt ce înseamnă o îndepărtare de valorile europene și o întoarcere spre trecutul comunist.

„Vulnerabilitățile generate de amestecul atribuțiilor serviciilor de informațîi cu cele ale cercetării penale au fost sesizate încă din 2006, într-un raport întocmit de experții Comisiei Europene. Aceștia au subliniat că nu există niciun control asupra modului în care SRI, folosindu-se de structura să strategică, colectează informații despre investigații și, dacă este așa, cum folosește aceste investigații”, a arătat UNJR în comunicatul din martie 2016.

Această veche vulnerabilitate este acum mult agravată. Dublă subordonare a ofițerilor de informații, creată prin ordonanță de urgență, față de procuror, pe de-o parte, şi față de superiorii din SRI, pe de altă parte, va crea probleme legate atât de securitate, cât și de dreptul la un proces echitabil.

Atribuirea dreptului de a face acte de cercetare penală unui serviciu secret ne duce înapoi în era comunistă și compromite independența anchetelor și, implicit, independența justiției.

Adoptarea prin lege a acestei prevederi conduce la pierderea progreselor înregistrate în ultimii 26 ani, împotriva concepțiilor și practicilor unui stat totalitar, cum a fost cel anterior anului 1989, întemeiat pe organe de forță.

3. Adoptarea OUG nr. 6/2016 s-a făcut fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii

„Era vineri, aproape de miezul nopții, când ministrul justiției de atunci, Raluca Prună, a ținut o conferință de presă în care explica cum a ajuns Guvernul Cioloș la concluzia să facă SRI «organ de cercetare penală specială», cum era fosta Securitate comunistă. Graba cu care a fost adoptată această ordonanță a ridicat semne de întrebare referitoare la existența avizului Consiliului Superior al Magistraturii, iar datele furnizate ulterior au dovedit că, la momentul adoptării și publicării în Monitorul Oficial, nu există acest aviz”, se mai arată în comunicat.

Ordonanța de Urgență nr. 6/2016 a fost adoptată în noaptea de vineri, 11 martie 2016, și publicată în Monitorul Oficial din dată de 14 martie 2016. Cererea, cu completările finale, de avizare, precum și propunerile legislative făcute de Ministerul Justiției, au fost trimise la CSM în data de 9 martie 2016. La 11 martie 2016, Guvernul a adoptat ordonanța de urgență, care a devenit OUG nr. 6/2016.

Abia ulterior, în dată de 24 martie 2016, după ce OUG nr. 6/2016 deja a fost adoptată de Guvern și publicată în Monitorul Oficial, la cererea Comisiei juridice din Senat, Plenul CSM, prin Hotărârea 326, a avizat favorabil propunerile de modificări legislative cerute de această Comisie a Senatului.

„În contextul în care atât SRI cât și Parchetul General își justifică protocolul de cooperare comun semnat în iarnă lui 2016 pe OUG 6/2016, este bine de știut că ordonanță de urgență, prin care SRI a devenit “organ de cercetare penală specială” (…), a fost adoptată de Guvernul Cioloș fără să aibă avizul CSM. CSM a avizat ordonanță abia ulterior, la cererea Parlamentului și după ce OUG 6/2016 deja fusese publicată în Monitorul Oficial și trimisă Parlamentului. Lipsa avizului CSM anterior adoptării ordonanței și publicării în Monitorul Oficial reiese atât din parcurgerea documentelor privind OUG 6/2016, care se găsesc pe site-ul Camerei Deputaților și Senatului, cât și este confirmat de un răspuns oficial pe care l-am primit de la CSM pe acest subiect”, a scris jud. Florica Român în august 2018, actualmente președinta AJADO.

4. Proiectul de lege adaugă organelor de cercetare penală și „lucrători specializați din cadrul poliției”, ceea ce extinde din nou – în mod neclar – sfera persoanelor care dobândesc dreptul de a face cercetare penală.

Codul de Procedura Penală vorbește despre organe de cercetare penală speciale, o categorie mult mai restrânsă decât a lucrătorilor specializați din cadrul poliției, această din urmă incluzând și lucrătorii din structurile de informații ale Ministerului de Interne. Cu alte cuvinte, se deschide o nouă poartă pentru interferență altor servicii de informații în actul de judecată.

5. Normele privind verificările modului în care sunt puse în executare mandatele de interpretare sunt lacunare și neclare, legiuitorul derobându-se de obligația de a stabili el însuși obiectul controlului, procedura de efectuare sau consecințele acestuia.

Potrivit proiectului de lege : „(1) Semestrial sau ori de câte ori este nevoie, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau unul dintre judecătorii anume desemnaţi de către acesta verifică modul de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţîi, cu modificările şi completările ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală.

(2) Verificarea prevăzută la alin. (1) se face în condiţiile prevăzute prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

Stabilirea tuturor procedurilor de verificare prin acte infralegale contravine, însă, flagrant principiului legalității, având în vedere că, prin natura lor, supravegherile tehnice aduc atingere drepturilor și libertăților fundamentale.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a decis că astfel de reglementări trebuie stabilite la nivel de lege, și nu la nivel de acte administrative.

Cele cinci puncte, prezentate succint și doar cu titlu exemplificativ, susținute cu argumente concrete, de UNJR, AMR, AJADO, APR, pe parcursul ultimilor ani, relevă gravele carențe de neconstituționalitate ale proiectului de lege ce aprobă OUG nr. 6/2021, acesta punând în pericol independența justiției, bună desfășurare a procesului penal, drepturile și libertățile cetățenești.

Ca atare, UNJR, AMR, AJADO și APR solicită Avocatului Poporului și Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sesizarea Curțîi Constituționale cu obiecția de neconstituționalitate privind proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 6/2016.