Mărirea și decăderea „reprezentantului lui Putin”. După 35 de ani de colaborare, Dmitri Kozak a fost trecut pe linie moartă prin „DEMISIE”

Timp de peste trei decenii, Dmitri Kozak a fost unul dintre cei mai de încredere mediatori ai lui Putin în relațiile cu țările post-sovietice. Dar războiul din Ucraina i-a făcut serviciile inutile. Dar războiul din Ucraina a făcut ca serviciile sale să devină redundante.

Pe 18 septembrie, Vladimir Putin a acceptat demisia adjunctului șefului de cabinet al Kremlinului, Dmitri Kozak, care fusese alături de el încă de la începutul carierei politice a președintelui la Sankt Petersburg, în anii `90.

• Ani întregi, Kozak a supravegheat relațiile Rusiei cu țările post-sovietice și a fost responsabil de negocierile cu Ucraina înainte de invazia declanșată în data de 24 februarie 2022.
• Aparent, decizia de a demisiona a fost a lui Kozak, numai că zvonurile despre plecarea sa circulau de ceva vreme, notează jurnalistul Vladimir Solovyov – specializat în relațiile Rusiei cu statele post-sovietice – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

„Kozak a devenit cunoscut pentru aparenta sa opoziție față de invadarea Ucrainei de către Rusia. La infama reuniune a Consiliului de Securitate al Rusiei din 21 februarie 2022 – cu trei zile înainte ca tancurile rusești să treacă granița – se presupune că el s-a opus acțiunii militare”, continuă Solovyov.

„Kozak l-a întâlnit pe Putin când lucrau amândoi la Sankt Petersburg, în anii `90”

Discursul anti-război al lui Kozak nu a fost niciodată publicat. Conform unor scurgeri de informații din presă, acesta a vorbit timp de aproximativ patruzeci de minute, deși cuvintele sale au fost decupate din versiunea televizată.

Cu toate acestea, transcrierea întâlnirii de pe site-ul Kremlinului sugerează că opinia sa a mers împotriva curentului: a fost singura persoană prezentă care nu a spus că Rusia ar trebui să recunoască independența așa-numitelor Republici Populare Donețk și Republici Populare Luhansk sau să anexeze estul Ucrainei.

„De la începutul războiului la scară largă, Kozak nu a apărut în public și nici nu a făcut vreo declarație. Nu a fost inclus în delegația rusă pentru discuțiile cu Ucraina în Belarus sau ulterior la Istanbul. Dacă e să dăm crezare presei occidentale, Kozak consideră invazia la scară largă o greșeală și a încercat să-l convingă pe Putin să pună capăt luptelor.

Deși se pare că decizia de a demisiona a fost chiar a lui Kozak, nu știm acest lucru cu siguranță. Dacă este adevărat, poate că a fost pentru că și-a dat seama că războiul însemna că nu mai era nevoie de abilitățile sale de negociere.

• Avocat de profesie, Kozak l-a întâlnit pe Putin când lucrau amândoi la Sankt Petersburg, în anii `90.
• Când Putin a fost ales președinte, Kozak s-a mutat la Kremlin.
• Prima sa misiune majoră de politică externă a venit la scurt timp după aceea: să încerce să găsească o soluție la conflictul dintre Moldova și provincia sa separatistă Transnistria.

Când președintele moldovean de atunci, Vladimir Voronin, i-a cerut lui Putin să ajute la reluarea negocierilor în 2003, Putin l-a pus la conducere pe Kozak, preferându-l diplomaților ruși”, mai scrie Vladimir Solovyov.

De ce a aruncat Kozak cu pachetul de țigări în Smirnov

Între iulie și noiembrie 2023, Kozak s-a angajat într-o diplomație intensă, călătorind între Moscova, Chișinău, Kiev și Tiraspol. Cel mai mare obstacol în calea unificării s-au dovedit a fi autoritățile transnistrene, iar Igor Smirnov, liderul de la Tiraspol, nu s-a temut să se opună Moscovei.

„În timpul uneia dintre vizitele lui Kozak, Smirnov a spus că Transnistria există de treisprezece ani – și va exista cel puțin tot atât de mult timp. Reacția lui Kozak a fost să arunce un pachet de țigări în el.

Cu toate acestea, până la sfârșitul acelui an, a apărut un plan pentru rezolvarea conflictului. Planul respectiv era cunoscut sub numele de Memorandumul Kozak.

• Acesta prevedea ca Moldova să devină o federație care să includă Transnistria ca regiune autonomă cu drepturi suplimentare.
• De asemenea, Moldova trebuia să fie neutră și complet demilitarizată.
• În cele din urmă, atât rusa, cât și limba moldovenească urmau să fie limbi de stat, iar noua țară unificată urma să aibă o prezență militară rusă până în 2020.

Putin plănuia să zboare în Moldova pentru semnarea documentului, când Voronin s-a retras în ultimul moment. Conform versiunii evenimentelor larg acceptate la Moscova, liderul moldovean și-a schimbat părerea sub presiunea țărilor occidentale. Voronin însuși spune că Moscova a încercat să impună condiții de ultim moment.

• Acest eșec, însă, nu a avut un impact asupra poziției interne a lui Kozak.
• Ulterior, a fost numit trimisul lui Putin în Districtul Federal de Sud, care includea și Caucazul de Nord, o zonă problematică.

În acest rol, Kozak a supravegheat pregătirile pentru Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci și a fost responsabil de integrarea Crimeei după anexarea acesteia de la Ucraina.

În timpul perioadei «Crimeea» a lui Kozak, el a sugerat organizarea unui al doilea referendum în peninsula disputată – și invitarea unor observatori internaționali de data aceasta pentru a încerca să obțină recunoașterea internațională a dominației ruse. Putin nu i-a dat undă verde”, mai scrie Vladimir Solovyov.

„Nu fusese planul lui Kozak să deschidă calea pentru alegerea Maiei Sandu”

În 2018, Kozak a fost din nou numit la conducerea supravegherii spațiului post-sovietic și i s-a oferit o nouă oportunitate de a aborda problema Transnistriei. De data aceasta, el a contribuit la sfârșitul regimului oligarhic al lui Vladimir Plahotniuc, presând partidul socialist pro-Moscova din Republica Moldova să intre într-o coaliție cu partidele pro-occidentale.

„Nu fusese planul lui Kozak să deschidă calea pentru alegerea Maiei Sandu, pro-occidentale, ca președinte al Republicii Moldova, ceea ce s-a și întâmplat ulterior.

În schimb, el încerca să reseteze guvernul din Republica Moldova ca prim pas către un nou proces de pace. Cu alte cuvinte, a avut un succes pe jumătate.

Kozak a fost, de asemenea, profund implicat în negocierile cu Ucraina. El s-a certat cu consilierul prezidențial Vladislav Surkov, care a fost însărcinat cu supravegherea negocierilor cu Kievul în urma revoluției Euromaidan din 2014 și l-a înlocuit în 2020.

• După alegerea lui Volodimir Zelenski ca președinte al Ucrainei în 2019, Kremlinul a crezut că există o fereastră pentru implementarea Acordurilor de la Minsk care vizau încheierea conflictului din Donbas (în special, acestea sunt destul de similare cu Memorandumul Kozak al Moldovei).
• Kozak a reușit să construiască o relație bună de lucru cu șeful de cabinet al lui Zelenski, Andriy Yermak.

Cu toate acestea, perioada de lună de miere nu a durat mult și a devenit curând clar că Ucraina nu avea de gând să îndeplinească cerințele Moscovei”, amintește Vladimir Solovyov.

Kozak, înlocuit cu  Serghei Kiriyenko, prim-adjunctul șefului de cabinet al lui Putin

Când Rusia a început să mute trupe la granița cu Ucraina, Kozak a făcut un ultim efort pentru a opri escaladarea.

„Ideea lui era simplă: să găsească o rezoluție rapidă a problemei Transnistriei printr-un acord direct între Chișinău și Tiraspol, sperând că acesta ar putea fi atât un model pentru Ucraina, cât și o modalitate de a convinge Occidentul că discuțiile directe dintre Kiev și statele rebele susținute de Rusia din estul Ucrainei vor da rezultate.

• Graba cu care Kozak a condus această rundă de diplomație moldovenească dă impresia că știa că se pregătește un război în Ucraina.
• Cu toate acestea, Kozak nu a reușit să obțină un acord cu Moldova, iar după întâlnirile sale nereușite cu Yermak la Paris, la începutul anului 2022, Putin a optat pentru o soluție militară în Ucraina.

De la începutul invaziei la scară largă, Rusia nu a intrat în negocieri substanțiale cu fostele țări sovietice care privesc spre Occident. Și dacă nu există negocieri, asta înseamnă că nu este nevoie de un negociator experimentat precum Kozak.

Prim-adjunctul șefului de cabinet al lui Putin, Serghei Kiriyenko, a primit sarcina de a supraveghea spațiul post-sovietic pentru Kremlin. Iar Kiriyenko nu are nicio intenție de a se angaja în negocieri”, încheie Vladimir Solovyov analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Foto colaj main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Vizita lui Erdoğan în SUA. „Turcia, factorul decisiv cu care Trump vrea să colaboreze în Siria” / „Cei doi lideri ocolesc convențiile diplomatice”
• Războiul nu aduce voturi. Alegerile regionale din Rusia și EXPERIMENTELE Kremlinului. „Repetiție generală pentru votul din Duma de Stat, din 2026”
• Alegerile din Moldova, trei SCENARII post-electorale. „O nouă fază de fragmentare, instabilitate cronică a coalițiilor și realiniere ideologică”
• Conducta de gaze Power of Siberia 2. Beneficii uriașe, dar Rusia și China nu ajung la un ACORD: „Beijingul nu cheltuiește nimic dacă tergiversează”
• Maginot 2.0. „Linia de Apărare Baltică” va putea opri tancurile Rusiei? Apel la istorie: „Fortificațiile fixe sunt un monument al prostiei umane”