Conducta de gaze Power of Siberia 2. Beneficii uriașe, dar Rusia și China nu ajung la un ACORD: „Beijingul nu cheltuiește nimic dacă tergiversează”

Negocierile dintre Rusia și China în legătură cu conducta de gaze Power of Siberia 2 sunt împotmolite în discuții despre preț, flexibilitate și termene, iar lipsa cumpărătorilor alternativi pentru Moscova înseamnă că Beijingul nu este presat de timp.

Anunțurile referitoare la progresul discuțiilor privind conducta de gaze Power of Siberia 2, făcute în timpul vizitei din septembrie a unei delegații ruse în China, erau complet previzibile.

• Există beneficii majore pentru ambele părți ale conductei Power of Siberia 2, care ar pompa gaz rusesc către China.
• China nu numai că are nevoie de mai mult gaz, dar are nevoie și de mai mulți furnizori în cazul unei crize geopolitice.
• Rusia are cantități uriașe de gaze și încearcă să înlocuiască piața europeană pe care a pierdut-o în urma invaziei la scară largă a Ucrainei.

„Cu toate acestea, un acord final nu a fost, încă, perfectat. Pentru Moscova, China este singurul cumpărător capabil să preia cantitatea uriașă de gaze pe care o are disponibilă, și nu doar pentru că Rusia a pierdut piața europeană”, notează analistul Sergey Vakulenko – cu o experiență de douăzeci și cinci de ani în industria petrolului și gazelor – pentru Carnegie Endowment for International Peace.

SOCIAL Bunica Veruța a ajuns virală pe rețelele sociale. Poveștile sale savuroase i-au adus popularitate

20:57

FLASH NEWS Departamentul pentru Situații de Urgență spune că: Intervențiile de sprijin continuă pentru comunitățile din Prahova și Dâmbovița

20:43

Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images

Gazul rusesc ar fi mai ieftin pentru cumpărătorii chinezi

Rezervele de gaze din Peninsula Yamal ale Rusiei erau prea mari pentru a fi absorbite de clienții europeni, chiar și atunci când comerțul cu gaze ruso-european era în plină desfășurare, înainte de războiul la scară largă cu Ucraina.

Din acest motiv, compania de stat Gazprom a căutat de mult timp o modalitate de a exporta gaze din Yamal în China. Costurile scăzute de producție înseamnă că ar putea fi în continuare un comerț profitabil, în ciuda distanțelor lungi până la piața chineză.

„Deși construirea unei conducte de la Yamal la China ar fi o întreprindere majoră – și costisitoare – nu ar fi unică. Distanța de la Yamal la Kyakhta, la granița cu Mongolia, este aproximativ aceeași distanță de la Yamal la granița cu Ucraina, iar lungimea conductei de tranzit în Mongolia (935 de kilometri) este aproximativ aceeași cu ruta de tranzit ucraineană.

Chiar dacă pomparea gazului de la Yamal la granița China-Mongolia costă aproximativ 100 de dolari pe mia de metri cubi, gazul rusesc ar fi, totuși, mai ieftin pentru cumpărătorii chinezi decât alternativele.

• China consumă în prezent puțin peste 400 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Aproximativ 60% din aceasta este produsă pe plan intern, în timp ce restul de 40% este importat.
• Aproximativ jumătate din gazul importat provine prin conducte – în mare parte din Rusia și Turkmenistan -, în timp ce restul este gaz natural lichefiat (GNL).

Xi Jinping, președintele Chinei, în timpul unei discuții online cu Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images

Cererea de gaz a Chinei va fi alimentată de creșterea segmentelor energiei electrice, utilităților și transporturilor. China este lider în domeniul energiei regenerabile, dar se preconizează că această cerere de energie electrică va crește și mai rapid.

Gazul reprezintă doar o proporție relativ mică din energia consumată de China.

Cu toate acestea, înlocuirea cărbunelui cu gaz în producția de electricitate reduce la jumătate emisiile de dioxid de carbon per kWh și reduce poluarea aerului (ceea ce este o prioritate pentru Beijing). China își schimbă, de asemenea, camioanele pentru a funcționa cu GNL pentru a reduce importurile de petrol și emisiile de CO2”, mai scrie Sergey Vakulenko.

„Dacă tensiunile cu Occidentul ar escalada, livrările de GNL către China ar putea reprezenta un punct de presiune”

În prezent, aproximativ o treime din importurile de GNL ale Chinei provin din Qatar, o treime din Australia, câte 10% din Rusia și Malaezia, iar restul de 15% de la alți exportatori.

• În timp ce producția de GNL din Rusia și Qatar fie va rămâne la nivelurile actuale, fie va crește, producția din Malaezia și Australia pare să scadă.
• Ar putea exista și alte proiecte mari de GNL în Mozambic și Tanzania, care urmează să fie puse în funcțiune, dar acestea nu ar fi suficiente pentru a satisface nevoile de import ale Chinei.

„Capacitatea globală de producție de GNL este estimată să crească cu aproape 300 de miliarde de metri cubi pe an până în 2030. Cu toate acestea, creșterea va fi distribuită inegal pe întreaga lume: aproximativ jumătate din noua capacitate va proveni din Statele Unite, 20% din Qatar și 10% din Canada.

China se poate baza cu greu pe Statele Unite pentru a o furniza GNL. Relațiile dintre cele două țări sunt tensionate din cauza tensiunilor tot mai mari legate de Taiwan și pentru că Washingtonul consideră Beijingul o amenințare militară, politică și economică.

Gazul transportat prin conducte din Rusia și Asia Centrală are un avantaj major față de GNL-ul importat pentru China: este mai puțin vulnerabil la vicisitudinile geopolitice. Dacă tensiunile cu Occidentul ar escalada, livrările de GNL către China ar putea reprezenta un punct de presiune. Mărfurile din Qatar și țările africane trec atât prin Strâmtoarea Malacca, cât și prin Strâmtoarea Taiwan.

Deși mărfurile din Malaezia, Indonezia și Australia evită Strâmtoarea Malacca, ele trebuie totuși să treacă prin Strâmtoarea Taiwan. Faptul că aproape toate proiectele internaționale majore de GNL implică companii cu sediul în Statele Unite sau în alte țări NATO este, de asemenea, o problemă pentru Beijing”, explică Sergey Vakulenko.

Rusia, un jucător excesiv de dominant pe piața gazelor din China?

Deși China are nevoie de gaze, iar Rusia are rezerve uriașe de gaze, există încă un obstacol major: politica informală a Beijingului este că niciun exportator individual de resurse naturale critice nu ar trebui să se bucure de o cotă excesiv de mare din piața chineză.

• Și este adevărat că livrările actuale de gaze din Rusia către China fac ca această cotă de piață a Rusiei să pară semnificativă.
• Deocamdată, livrările prin conducte din Rusia se ridică la 38 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, dar acestea sunt pe cale să crească la 56 de miliarde de metri cubi (inclusiv până la 44 de miliarde de metri cubi prin conducta Power of Siberia 1 și până la 12 miliarde de metri cubi din producția de gaze de pe Sakhalin).
• În plus, desigur, China primește și cantități mari de GNL rusesc.

„La prima vedere, acest lucru ar părea să facă din Rusia un jucător excesiv de dominant pe piața gazelor din China. Cu toate acestea, este ușor să exagerăm sensibilitatea Beijingului cu privire la această problemă.

• Dacă exporturile de gaze rusești prin conducte ating volumele promise în declarațiile recente despre Power of Siberia 2, cota Rusiei din portofoliul de importuri în creștere al Chinei va fi de 27-36%.
• Rusia ar reprezenta 16-17,6% din consumul total de gaze al Chinei. Acestea sunt cifre semnificative – dar nu excesive.

Negociatorii ruși sunt conștienți de faptul că au convenit asupra unor condiții mult mai puțin profitabile decât cele de care s-au bucurat alți furnizori chinezi atunci când au semnat contractul Power of Siberia 1. Turkmenistanul, de exemplu, vinde gaze către China folosind o formulă de stabilire a prețurilor similară cu cea a Rusiei, dar prețul este cu 50 de dolari mai mare pentru fiecare mie de metri cubi.

De data aceasta, Moscova dorește probabil să rectifice greșelile din trecut și să negocieze condiții cel puțin comparabile cu cele de care se bucură statele din Asia Centrală. Dar negociatorii Chinei sunt conștienți și de prețurile pe care Rusia le-a acceptat în trecut și de poziția sa în materie de costuri, astfel încât acordul existent servește drept punct de ancorare în discuțiile actuale.

De ce ar trebui China să facă concesii când poziția sa dură a dat rezultate atunci când Rusia se afla într-o poziție geopolitică mult mai puternică?”, se întreabă Sergey Vakulenko.

Negocieri lente și dificile

Prin urmare, negocierile sunt lente și dificile. În timp ce China caută o claritate maximă cu privire la nevoile sale viitoare de gaze, testează și cât de mult poate împinge Rusia în ceea ce privește prețul și alte condiții.

„Beijingul nu cheltuiește nimic dacă tergiversează în aceste două probleme: negociatorii chinezi nu cred că există vreun risc ca acordul să se prăbușească sau că vor fi obligați să facă concesii majore pe viitor.

Pe de altă parte, conflictul tot mai mare dintre Statele Unite și China ar putea schimba calculele de la Beijing.

În timp ce anterior China a încercat să evite iritarea Statelor Unite prin luarea de măsuri care ar putea fi interpretate ca sprijin pentru agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, acest lucru nu mai este cazul. Și uneori, un gest public poate fi un instrument politic util.

Plăcile tectonice geopolitice în mișcare înseamnă că partea rusă va continua, probabil, să strige din toți rărunchii că a atins încă o piatră de hotar importantă pe drumul către un acord privind Puterea Siberiei 2. Dar, așa cum ne spune filosoful grec Zenon, nu contează cât de aproape ești de final – mai sunt încă un număr infinit de pași de făcut”, încheie Sergey Vakulenko analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Sursa foto colaj main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Lukașenko aleargă după doi iepuri. S-a jucat cu Putin de-a războiul, la Zapad 2025, dar curtează SUA. „Are sabia lui Damocles deasupra capului”
• Cronica unor alegeri anunțate. INSTABILITATE politică în Moldova? „Orice alianță post-electorală riscă să fie fragilă, predispusă la prăbușire”
• India, prezentă la ZAPAD 2025, alături de Rusia și Belarus. Cum ar putea pierde SUA un aliat cheie în Asia
• Ar putea fi el SUCCESORUL lui Zelenski? Dacă s-ar organiza alegeri, principalul rival al liderului de la Kiev nu ar fi pro-rus. Cine sunt favoriții lui Putin