În 1971, un astronaut a dus pe Lună semințe de pin, platan, sequoia și brad. Ce s-a întâmplat apoi, după zeci de ani de la întoarcerea sa pe Pământ

De-a lungul istoriei misiunilor spațiale, s-au efectuat sute de experimente, unele mai neobișnuite decât altele, dar toate având ca scop înțelegerea mai bună a naturii spațiului, modul în care acesta îi afectează pe oameni și pe alte viețuitoare, dar și schimbările care pot fi generate de absența gravitației și de alte condiții prezente pe orbită.

NEWS ALERTSURSE | Gabriel Daraban și afaceristul băcăuan Gheorghe Chealfă, plasați sub control judiciar de DIICOT. Ei nu au recunoscut acuzațiile. Mulți suspecți, angajați ai CEC Bank, au admis că încălcau protocoalele. Se știa că banii sunt pentru afacerist

12:49

FLASH NEWSGeorge Simion merge la România – Polonia, alături de o delegație de 20 de parlamentari. Gheorghe Piperea: „Nu cred că mai suport încă un 6-0 mâine seară”

12:38

Acest experiment inedit a urmărit, de fapt, cum a afectat spațiul semințele, iar rezultatul a fost acela că, nu s-au observat diferențe în ceea ce privește creșterea acestora.

Se întâmpla în anul 1971, când, în timpul celei de-a cincea aselenizări din istorie, astronautul misiunii Apollo 14, Stuart Roosa, a desfășurat un experiment spațial inedit. Înainte de a se alătura NASA, Roosa lucrase pentru Serviciul Forestier al SUA ca „smokejumper”, un pompier care se parașutează în zone isolate, scrie El Economista.

Acesta a dorit să implice ambele organizații într-un experiment: în timp ce colegii săi de echipaj, Alan Shepard și Edgar Mitchell, pășeau pe suprafața Lunii, el a rămas în modulul de comandă, orbitând în jurul Lunii cu o colecție de semințe de pin loblolly, platan, Liquidambar, sequoia și brad Douglas, în buzunar.

Obiectivul a fost acela de a stabili modul în care condițiile din spațiu ar putea afecta aceste semințe și, după întoarcerea lor pe Pământ, de a observa cum s-au dezvoltat arborii rezultați și dacă au existat diferențe sesizabile față de cei care nu au părăsit niciodată planeta noastră.

Proiectul a fost pe punctul de a eșua imediat după revenirea navei spațiale, căci, în timpul procedurilor standard de decontaminare, recipientul în care se aflau semințele s-a spart, împrăștiind conținutul.

Cercetătorii s-au temut că schimbarea bruscă de presiune ar fi putut deteriora semințele. Într-o primă încercare de germinare, multe dintre ele au încolțit, însă, din cauza lipsei unor condiții adecvate, puține dintre aceste plăntuțe au supraviețuit.

Totuși, beneficiind de o îngrijire specializată, mulți dintre acești arbori s-au dezvoltat normal. Cercetătorii explică faptul că, după decenii de creștere, arborii nu au prezentat nicio modificare fizică rezultată în urma scurtei expuneri la microgravitație și radiații. Exemplarele care au călătorit în spațiu au crescut într-un ritm comparabil cu cel al arborilor care au rămas pe Pământ.