Maginot 2.0. „Linia de Apărare Baltică” va putea opri tancurile Rusiei? Apel la istorie: „Fortificațiile fixe sunt un monument al prostiei umane”

„Când Mama Natură a binecuvântat statele baltice, nu se gândea la tancurile rusești”, avertizează analistul Michael Peck, specializat în domeniul apărării, într-un articol de opinie publicat de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA). Acesta notează că peisajul țărilor baltice este unul pitoresc, lacurile și mlaștinile oferă unele beneficii în cazul unui război, „dar nu există munți, jungle sau râuri de mărimea Rinului care să oprească un invadator”.

Analiza lui Michael Peck are ca punct de plecare „Linia de Apărare Baltică”, un proiect prin care țările baltice doresc să oprească o eventuală agresiune a Rusiei.

„Anunțată în ianuarie 2024, ideea este că, prin colaborare, trei națiuni mici își pot depăși slăbiciunile numerice și geografice față de vecinul lor gigantic”, scrie Michael Peck în analiza publicată de CEPA.

STATISTICĂ România a înregistrat peste 20 de milioane de pasageri transportați pe calea aerului în primele nouă luni ale anului

23:02

ULTIMA ORĂ Se oprește din nou apa în Câmpina, la nici 24 de ore de când a fost reluată furnizarea

22:39

Paradă militară în Piața Roșie – Moscova | Foto – Profimedia Images

Estonia, 600 de buncăre de-a lungul graniței sale de 300 km cu Rusia

Estonia intenționează să construiască 600 de buncăre de-a lungul graniței sale de 300 km cu Rusia.

Letonia amplasează sisteme de apărare a frontierei cu „dinți de dragon”. Lituania a anunțat luna trecută un plan de construire a unui sistem de apărare a frontierei cu mai multe straturi, care se întinde până la 50 km de la graniță.

• Direct pe graniță s-ar afla primul strat – adâncime de 5 km – cuprinzând un șanț antitanc larg, susținut de sisteme de apărare a frontierei cu „dinți de dragon”, apoi câmpuri minate, puncte de întărire și tranșee, urmate de o a doua linie de tranșee.

Obstacole antitanc piramidale – „dinți de dragon” | Foto – Profimedia Images

• Al doilea strat ar include tranșee, precum și poduri cu sârmă.
• Al treilea strat va împânzit cu copaci gata să fie doborâți pentru a devenit obstacole, plus mai multe tranșee și poduri cu sârmă.

„Fortificațiile fixe sunt un monument al prostiei umane”, a declarat generalul american George Patton, care a comandat Armata a Șaptea în Teatrul Mediteranean al celui de-al Doilea Război Mondial, iar apoi Armata a Treia în Franța și Germania după invazia Aliaților din Normandia, în iunie 1944.

George Patton | Foto – Wikipedia

„Dar, în realitate, ele (n.red. – fortificațiile fixe) reprezintă o idee sensibilă și rentabilă, mai ales pentru națiunile mai slabe. Ele cresc supraviețuirea și letalitatea trupelor prietene, împiedică mobilitatea și logistica inamicului și permit apărătorului să economisească la forță de muncă și resurse.

După cum au arătat primele zile ale războiului din Ucraina, nu este nevoie de prea multe pentru a deraia și a perturba coloanele blindate rusești.

• Pentru statele baltice, a nu construi apărări fixe ar fi neglijent, dacă nu chiar criminal.
• Totuși, fortificațiile pot fi și un adevărat obstacol.
• Cel mai bun exemplu este Linia Maginot, care a devenit un «etalon» clasic pentru modul în care apărările statice pot deveni o capcană.

Totuși, în teorie, conceptul era bun. Apărarea Maginot reprezenta un multiplicator de forță care le permitea francezilor să orgarnizeze partea de sud a liniei lor cu trupe de linia a doua, concentrând în același timp forțe mecanizate de calitate superioară pentru a opri o ofensivă germană în terenul deschis dinspre nord”, notează Michael Peck.

Buncăr de pe fosta Linie Maginot | Foto -Profimedia Images

„După Războiul de Șase Zile din 1967, Israelul a construit Linia Bar-Lev”

Problema a fost aceea că germanii au atacat în centru și au pătruns rapid prin Pădurea Ardennes, slab apărată, amintește Peck.

„În timp ce înaltul comandament francez nu a reușit să contraatace sau să deplaseze rezervele pentru a bloca atacul german, tancurile germane s-au extins spre nord și sud pentru a împărți linia Aliaților în jumătate și a încercui fiecare aripă. Cu alte cuvinte, vina nu era a forturilor, ci a lipsei de rezerve mobile și a comandanților agili.

Nu este vorba că Linia de Apărare a Mării Baltice este Maginot 2.0. Însă fortificațiile capătă o viață proprie, dobândind o valoare de prestigiu care le compromite, într-un final, beneficiile tactice. 

După Războiul de Șase Zile din 1967, Israelul a construit Linia Bar-Lev, un lanț de posturi fortificate de-a lungul Canalului Suez (n.red. – Israelul a cheltuit aproximativ 500.000.000 dolari pentru lanțul de fortificații și lucrări genistice).

Când Egiptul a lansat un atac surpriză peste canal, în octombrie 1973 (n. red. – în timpul Operațiunii Badr de la începutul Războiului de Iom Kipur, cunoscut și ca Războiul de Ramadan sau Războiul din octombrie), fortificațiile cu personal redus abia au împiedicat trecerea egipteană, apărătorii au fost izolați, iar rezervele blindate israeliene, depășite numeric, au fost decimate în timp ce contraatacau într-o tentativă de salvare eșuată”, mai scrie Michael Peck.

NATO este pregătită să implementeze „Linia de Apărare Baltică”?

Toate acestea înseamnă că Linia de Apărare Baltică va fi utilă pentru misiuni limitate: încetinirea unei ofensive rusești, respingerea unor raiduri rusești minore și asigurarea unui mic grad de descurajare împotriva agresiunii rusești.

Însă coloana vertebrală a apărării va fi reprezentată de rezervele – probabil susținute de puterea aeriană – care vor bloca vârfurile de lance rusești și, în cele din urmă, le vor expulza de pe teritoriul baltic.

„Întrebarea este dacă NATO este pregătită să implementeze acest plan. Armatele statelor baltice sunt mici: Estonia are mai puțin de 8.000 de militari activi, susținuți de 230.000 de rezerviști ușor înarmați, mai potriviți pentru apărare decât pentru contraatac.

Cea mai mare parte a forței de contraatac va trebui să provină de la marile puteri NATO, precum SUA, Germania, Franța și Regatul Unit.

În prezent, NATO are patru grupuri de luptă în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, cu o forță totală de câteva mii de soldați. Acestea sunt consolidate de o brigadă blindată germană care va fi staționată permanent în Lituania.

În cele din urmă, problema vitală este legată de timpul necesar pentru ca NATO să mobilizeze o armată complet echipată și aprovizionată din belșug pentru a sprijini statele baltice, mai ales dacă o Americă izolaționistă nu se alătură coaliției. În acest moment, este discutabil dacă o armată pur europeană ar putea fi adunată în timp util și cu suficiente forțe.

O posibilitate și mai «întunecată» este aceea că Europa va duce lipsă de arme și personal – și va fi nesigură de sprijinul public pentru intrarea în război cu Rusia. Dacă va fi așa, va exista o tentație economică și psihologică de a se baza pe Linia de Apărare Baltică pentru a descuraja sau opri un atac rusesc”, încheie Michael Peck analiza publicată de CEPA.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Rusia renunță la singurul PORTAVION, dar rămâne periculoasă prin submarine și rachete. „Adaptează flota la războaiele pe care le poartă”
• Lukașenko aleargă după doi iepuri. S-a jucat cu Putin de-a războiul, la Zapad 2025, dar curtează SUA. „Are sabia lui Damocles deasupra capului”
• Cronica unor alegeri anunțate. INSTABILITATE politică în Moldova? „Orice alianță post-electorală riscă să fie fragilă, predispusă la prăbușire”
• Ar putea fi el SUCCESORUL lui Zelenski? Dacă s-ar organiza alegeri, principalul rival al liderului de la Kiev nu ar fi pro-rus. Cine sunt favoriții lui Putin