Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, pomenit la 3 decembrie în calendarul ortodox

Creștinii ortodocși îl prăznuiesc la 3 decembrie pe Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, cel care s-a născut în anul 1730 într-o familie de creștini din Săliștea Sibiului.

La vârsta de 20 de ani, dorind să-și închine viața lui Dumnezeu, a venit în Țara Românească, unde voia să intre în una din marile mănăstiri din apropierea Bucureștiului.

Drumul spre credință trece prin Muntele Athos

De la București, tânărul Gheorghe a plecat, împreună cu un arhiereu grec, la Muntele Athos, unde mai întâi s-a stabilit la Mănăstirea Vatoped. Aici a deprins regulile vieții monahale.

După moartea părintelui său duhovnicesc, a intrat în obștea Schitului Sfântului Proroc Ilie, aflat sub povățuirea starețului Paisie – Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi. Sfântul Paisie l-a călugărit și l-a recomandat pentru hirotonirea ca ieromonah. În anul 1763, viitorul stareț de la Cernica l-a însoțit pe marele stareț Paisie Velicicovschi în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 s-a mutat împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu.

FLASH NEWS Mai mulți bani pentru unii angajați. Cum se calculează majorarea salariului minim brut de la 1 iulie 2026. Cât ia statul

15:14

HOROSCOP Horoscop 27 decembrie 2025. Peștii au nevoie de o lungă vacanță

15:00

După un timp, ieromonahul Gheorghe a trecut în Țara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Aici a fost convins de mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, să primească a reorganiza viața călugărească în Schitul Cernica, aflat în totală părăsire. Astfel, organizează aici o mănăstire cu viață de obște după tipicul Muntelui Athos și al obștilor paisiene din Moldova.

A refăcut vatra monahală în doar cinci ani, adunând în jurul lui mulți ucenici.

Rezultatele pe care le-a avut la Cernica au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și Mănăstirea Căldărușani. Cuviosul Gheorghe le-a condus pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa, în decembrie 1806.

În ambele mănăstiri a rânduit viața monahală după tradiția athonito-paisiană. A trecut la cele veșnice la 3 decembrie 1806 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Testamentul Sfântului Gheorghe de la Cernica

Starețul Gheorghe a lăsat un testament scris în 1785, care pe lângă cuvintele de învățătură din Sfânta Scriptură, din Sfinții Părinți și din cărțile de slujbă, cuprindea și o dispoziție ca Mănăstirea Cernica să nu fie niciodată închinată unei mănăstiri din afara hotarelor țării.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareț Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Căldărușani.

Tot astăzi, ortodocșii îl prăznuiesc pe sfântul proroc Sofonie, care era din seminția lui Simeon. „El a fost, după numele lui, văzător și cunoscător al tainelor lui Dumnezeu”, scrie în „Viețile Sfinților”.

Având mintea sa totdeauna curată și îndeletnicindu-se cu gândire către Dumnezeu, s-a învrednicit dumnezeieștilor descoperiri, cunoscând multe taine ale lui Dumnezeu, care aveau să fie arătate în zilele cele mai de pe urmă.

„El a prorocit despre dărâmarea și pustiirea Ierusalimului, despre împrăștierea iudeilor și despre venirea lui Hristos, iar după aceea, despre întoarcerea neamurilor către Hristos; apoi a murit și a fost îngropat în casa sa, așteptând învierea cea de obște a tuturor”.

Avea chipul la fel cu al Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, având barbă mică și era rotund la față, mai precizează sursa citată.