Au trecut aproximativ trei luni de când președintele american Donald Trump a început negocierile cu președintele rus Vladimir Putin pentru încetarea războiului din Ucraina. Au avut loc multe discuții, însă nu s-au înregistrat progrese reale. Trump rămâne optimist, Putin spune constant că își dorește pacea – în ciuda faptului că situația face imposibilă o soluționare rapidă -, iar președintele ucrainean Volodimir Zelenski este prins, neputincios, între cei doi.
Până acum, Rusia lui Putin nu a reușit să învingă Ucraina. „Faza procesului de pace în care ne aflăm poate fi etichetată drept inginerie”, notează George Friedman pentru Geopolitical Futures.
George Friedman – care oferă prognoze geopolitice și este strateg în afaceri internaționale, fiind fondatorul și președintele Geopolitical Futures – compară această fază a ingineriei cu negocierile care au pus capăt războiului din Vietnam.
SUA au intrat în război pentru a împiedica Vietnamul de Nord, un stat comunist, să cucerească Vietnamul de Sud și să extindă puterea Chinei și Rusiei în Asia de Sud-Est.
„Presupunerea era că puterea militară a SUA ar învinge cu ușurință Viet Cong-ul și că acest lucru era o necesitate geopolitică.
Pe scurt, SUA au pierdut războiul, iar înfrângerea a avut consecințe politice interne în întreaga lume, dar în special pe teritoriul american. Negocierile pentru încheierea războiului au avut loc între 1969 și 1973.
Președinții Lyndon B. Johnson și Richard Nixon negociau, desigur, sfârșitul conflictului, dar aveau și imperativul politic de a arăta lumii că puterea SUA nu fusese diminuată”, notează George Friedman.
Rușii au invadat Ucraina în 2022 pentru a recâștiga marginea de protecție pe care o pierduseră odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, consideră George Friedman.
Însă Moscova și-a supraestimat capacitatea militară și a subestimat voința Ucrainei și puterea ajutorului militar american.
„Însă, în timp ce Vietnamul era o problemă geopolitică marginală pentru SUA, Ucraina este o problemă geopolitică fundamentală pentru Rusia, deoarece îi sporește profunzimea strategică.
În mod similar, Ucraina, la fel ca Vietnamul, nu reprezintă o problemă existențială pentru SUA, care – evident – nu a fost niciodată în pericolul de a fi ocupată de vreun inamic.
Rusia a invadat Ucraina, dar nu a reușit să-și atingă obiectivul de a recâștiga o zonă tampon substanțială. Imperativul politic al lui Putin este să pună capăt războiului, dar fără a părea că a capitulat sau a eșuat.
Prin urmare, Putin trebuie să iasă din discuții părând că nu a fost forțat să ajungă la o înțelegere – în mod ideal, obținând concesii semnificative. Astfel, el cere concesii teritoriale substanțiale din partea Ucrainei, teritorii pe care Rusia nu le-a cucerit și din care nu a trebuit să se retragă”, mai scrie George Friedman.
După ce a respins atacul inițial al Rusiei asupra Kievului și a altor zone cruciale, Ucraina poate accepta pierderea teritoriilor pe care Rusia le deține acum, dar nu poate ceda în mod voluntar teritorii pe care Rusia nu le-a ocupat sau pe care nu le-a deținut.
Mai mult decât o chestiune de mândrie, Ucraina nu își poate permite să cedeze aceste teritorii de teama unor represalii ulterioare din partea Rusiei, în poziții geografice mai favorabile.
„La rândul lor, SUA doresc să se descarce de obligațiile de securitate globală pe care și le-a asumat după al Doilea Război Mondial. Prin urmare, consideră situația din Ucraina ca o bună oportunitate de a-și reduce angajamentul și vulnerabilitatea față de Europa.
Rolul lui Donald Trump este de a manipula acest rezultat. O înțelegere este ceva ce Rusia nu poate accepta cu ușurință, deoarece ar confirma slăbiciunea Rusiei și, în acest caz, eșecurile lui Putin. Putin va fi tras la răspundere pentru lansarea unui război pe care nu l-a câștigat, care a costat multe vieți omenești și care a afectat grav economia rusă.
În același timp, Zelenski nu poate, pur și simplu, să facă concesii pentru o înțelegere rapidă, deoarece a condus o rezistență de succes (tot cu prețul multor vieți omenești).
Totodată, Donald Trump nu poate permite Rusiei să iasă victorioasă. Decizia sa de a se detașa de Europa se bazează pe presupunerea că Rusia nu mai reprezintă o amenințare pentru Europa, cel puțin nu una pe care Europa să nu o poată gestiona singură.
Tactica de negociere a Rusiei va fi să demonstreze că nu a fost învinsă și că este pregătită să continue războiul, chiar dacă folosește prelungirea războiului ca mijloc de a obține concesii teritoriale.
Putin va încerca să lase presiunea să cadă asupra lui Trump, care se află sub presiune politică acasă și în străinătate pentru a realiza pacea promisă.
De asemenea, după ce a susținut o înțelegere cu Putin privind încheierea războiului și și-a exprimat public influența asupra lui Zelenski, Trump nu poate da senzația că a fost păcălit de Putin”, explică George Friedman.
Întrebarea este acum ce ar admite Putin, deschis sau tacit, care i-ar permite să pară că a câștigat negocierile. O a doua întrebare este „dacă Trump ar putea avea încredere în ceea ce promite Putin”, mai scrie Friedman în analiza publicată de Geopolitical Futures.
Donald Trump are opțiunea – după cum știe Putin – să declare discuțiile pentru pace un eșec și să se reimplice, temporar, în apărarea europeană. Președintele american ar putea ordona trimiterea mai multor arme și tehnologii în Ucraina pentru a bloca Rusia.
„Și toate acestea vor depinde, într-o oarecare măsură, de capacitatea sistemului politic rus – publicul, oligarhii și așa mai departe – de a tolera pierderea soldaților și sumelor uriașe de bani.
Fiecare acțiune comportă riscuri politice.
În opinia mea – și aceasta nu este o predicție, deoarece ingineria nu este previzibilă – totul se termină atunci când Trump va amenința – credibil – că armata americană interveni militar într-un mod masiv, poate chiar cu trupe, dacă Vladimir Putin își continuă mutările agresive în Ucraina.
Intervenția militară europeană nu este doar puțin probabilă, ci și imposibilă din punct de vedere politic și militar. Prin urmare, întrebarea este când va face Trump o amenințare cu o intervenție masivă atât de credibilă încât Putin să fie nevoit să accepte eșecul”, încheie George Friedman.
Citește și: