Donald Trump accesează nivelul „Star Wars”. Ce va însemna apărarea antirachetă Golden Dome a SUA pentru Rusia lui Putin?

Golden Dome va împinge Rusia într-o nouă cursă a înarmărilor, forțând-o să aloce și mai multe resurse forțelor sale strategice, într-un moment în care țara și le poate permite cel mai puțin. La doar o săptămână după învestirea președintelui american Donald Trump, în luna ianuarie, acesta a folosit un ordin executiv pentru a solicita un nou scut antirachetă, sub titlul provizoriu de „Iron Dome pentru America”.

Ulterior, în data de 4 martie, adresându-se Congresului SUA, Trump a anunțat: „Cer Congresului să finanțeze un scut antirachetă de ultimă generație, Domul de Aur (n.red. – Golden Dome), pentru a ne proteja patria, fabricat în SUA”.

„Ce presupune proiectul, va avea succes? Ce înseamnă acest proiect american pentru Rusia?”, se întreabă James D.J. Brown într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Anamaria Gavrilă, regina gafelor și susținătoare a lui Georgescu, a revenit în forță: „Ieri am sărbătorit un an de la anularea alegerilor”

16:42

CONTROVERSĂ Parlamentul londonez investighează The Crown Estate, care deține fundul mării din jurul Angliei, Țării Galilor și Irlandei de Nord, în numele regelui

16:33

• Potrivit generalului B. Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale ale Forțelor Spațiale SUA, Domul de Aur nu este o singură inițiativă, ci „un sistem de sisteme”.
• Sistemul va reuni elementele existente ale apărării antirachetă a SUA și le va completa cu o nouă structură ambițioasă care, conform ordinului executiv, va asigura „apărarea Statelor Unite împotriva rachetelor balistice, hipersonice, de croazieră avansate și a altor atacuri aeriene de generație următoare din partea adversarilor”.
• Rezultatul va fi un scut antirachetă stratificat care depășește cu mult tot ceea ce presupune apărarea Statelor Unite, la acest nivel, la momentul actual.

„Interceptoarele terestre oferă o protecție limitată împotriva armelor hipersonice”

Deși se află într-un stadiu incipient, planul este ca noul sistem să fie bazat pe… spațiu. Sistemul Golden Dome va consta dintr-o constelație de sute de sateliți-detectori însărcinați cu localizarea rachetelor și a infrastructurii-gazdă pe uscat, mare și aer, precum și cu urmărirea precisă a rachetelor după lansare, explică James D.J. Brown, profesor de științe politice la Universitatea Temple, Japan Campus, cea mai veche și mai mare universitate străină din Japonia, fondată în 1982.

O flotă separată de sateliți de atac va intercepta rachetele în timpul fazei lor de propulsie prin mijloace cinetice (respectiv interceptoare de rachete) sau non-cinetice (respectiv lasere).

„Scopul principal al Golden Dome este de a oferi o protecție completă teritoriului Statelor Unite. Cu toate acestea, ordinul executiv al lui Trump sugerează că sistemul ar putea acoperi și apărarea antirachetă în teatre de operațiuni. Cu alte cuvinte, ar putea fi extins pentru a proteja trupele desfășurate în avans și aliații SUA în Europa și Asia.

O altă caracteristică a Golden Dome este viteza de dezvoltare preconizată. După cum a spus generalul Saltzman, «dacă acesta ar fi un program tradițional de dezvoltare al Pentagonului, ar putea dura doisprezece până la șaptesprezece ani».

În schimb, planul este de a vedea rezultate înainte de sfârșitul mandatului lui Trump, în ianuarie 2029. Pentru a realiza acest lucru, proiectul se va baza nu doar pe contractori de apărare consacrați, cum ar fi Lockheed Martin, ci și pe jucători mai noi, cum ar fi SpaceX, Anduril și Palantir.

Există motive practice pentru dezvoltarea Golden Dome. Sistemul existent de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite se concentrează pe patruzeci de interceptoare terestre la Fort Greely, Alaska, plus alte patru la Baza Forțelor Spațiale Vandenburg din California.

Acest sistem are peste douăzeci de ani vechime și a fost conceput pentru a oferi protecție împotriva unei lansări accidentale sau necinstite de rachete, nu arsenalele strategice ale Rusiei sau Chinei. În plus, interceptoarele terestre oferă o protecție limitată împotriva armelor hipersonice”, continuă James D.J. Brown.

Donald Trump, „pace prin putere”

Totuși, entuziasmul lui Donald Trump pentru Domul de Aur se datorează mai mult politicii decât aspectelor practice, continuă James D.J. Brown, pentru că președintele american „înțelege valoarea proiectelor simbolice mari”.

Promisiunea sa de a construi un zid la granița cu Mexicul l-a propulsat la președinție în 2016. Acum face presiuni pentru ca Alcatraz, celebra închisoare din Golful San Francisco, să fie redeschisă, ca simbol al angajamentului său față de lege și ordine.

„Același lucru este valabil și pentru Domul de Aur. Trump își dorește ca proiectul să fie o manifestare grandioasă a agendei sale „pace prin putere”.

Mai mult, proiectul spune multe despre sursele de inspirație ale lui Trump. Ca ​​sistem spațial, Domul de Aur are multe în comun cu Inițiativa Strategică de Apărare (SDI), sistemul de apărare antirachetă propus de președintele Ronald Reagan în 1983. Denumirea proiectului arată clar, de asemenea, că Trump a fost influențat de sistemul Domului de Fier (n.red. – Iron Dome) al Israelului.

Aceste paralele nu sunt în întregime încurajatoare. SDI, pe care criticii l-au ridiculizat drept «Războiul Stelelor», s-a dovedit a fi prea solicitant din punct de vedere tehnologic și a fost încheiat în 1993.

• Apărarea antirachetă a Israelului, din care Domul de Fier este doar un strat, este eficientă, dar Israelul este mult mai ușor de protejat decât Statele Unite.
• Israelul este mai mic decât Hawaii și se confruntă în principal cu rachete cu rază scurtă de acțiune nesofisticată, mai degrabă decât cu rachete balistice sau hipersonice avansate.
• Acest lucru ridică întrebarea dacă Domul de Aur este fezabil.

Primul obstacol este unul tehnic. Chiar dacă tehnologia a avansat enorm din anii `80, provocarea dezvoltării unui scut antirachetă spațial rămâne formidabilă.

Cronologia este, de asemenea, optimistă. Susținătorii indică succesul Proiectului Manhattan, dar a fost o perioadă de război, atunci când Statele Unite erau mult mai unite în jurul unui scop comun decât sunt astăzi”, mai scrie James D.J. Brown în analiza sa.

Sateliții ar putea avea o funcție comercială?

Un alt obstacol sunt costurile, avertizează Brown. La sfârșitul lunii aprilie, republicanii din Camera Reprezentanților au înaintat un proiect de lege de reconciliere care alocă 24,7 miliarde de dolari pentru Golden Dome.

„Acesta este doar un început. Un studiu al Consiliului Național de Cercetare din 2012 a estimat că un sistem de apărare antirachetă cu fază de propulsie, plasat în spațiu, ar putea ajunge la 831 de miliarde de dolari (în dolari din 2025).

• Susținătorii Golden Dome susțin acum că proiectul poate fi realizat mai ieftin.
• Costurile de lansare au scăzut dramatic în ultimul deceniu.
• SpaceX, cu cei 7.000 de sateliți Starlink ai săi, și-a demonstrat, de asemenea, capacitatea de a crea rapid o vastă constelație de sateliți, la costuri limitate.

Alte propuneri de economisire a costurilor includ sugestia ca sateliții detectori să aibă o «funcție de zi cu zi».

• Pe lângă rolul de urmărire a rachetelor, sateliții ar putea avea o funcție comercială, permițând astfel partajarea costurilor în propria versiune a Statelor Unite de fuziune militară-civilă.
• Reuters a relatat în aprilie că SpaceX a propus oferirea Golden Dome ca serviciu de abonament, ceea ce înseamnă că sateliții nu ar aparține de fapt guvernului SUA.

Ce înseamnă toate acestea pentru Rusia? Trump prezintă Golden Dome ca un mecanism de promovare a stabilității și păcii. El a fost mult timp sceptic față de armele nucleare, descriindu-le ca fiind «monștri mari» și spunând că «ar fi minunat dacă am putea cu toții să ne denuclearizăm».

• Speranța sa este că Golden Dome va permite Statelor Unite să își reducă dependența de armele nucleare.
• Acest lucru se datorează faptului că, dacă Statele Unite au un mijloc fiabil de a asigura eșecul unui atac asupra lor (descurajare prin negare), vor avea nevoie de mai puțină capacitate de a ataca adversarii (descurajare prin pedeapsă).

Inutil să spun că strategii de la Moscova nu văd lucrurile așa. În 2002, Statele Unite s-au retras unilateral din INF («Intermediate-Range Nuclear Forces» – Forțe Nucleare cu Rază Intermediară de Acțiune). De atunci, oficialii ruși au avertizat în mod constant cu privire la efectele destabilizatoare ale apărării antirachetă.

În 2019, Ministerul de Externe al Rusiei a condamnat planurile de apărare antirachetă ale Statelor Unite, pe atunci mai modeste, ca o dovadă a «dorinței Washingtonului de a asigura o dominație militară de necontestat în lume».

Îngrijorarea lor este că, fiind în siguranță în spatele apărării sale, Statele Unite nu ar putea fi descurajate să încerce o eventuală agresiune”, mai scrie Brown.

Rusia răspunde prin Burevestnik și Poseidon

Răspunsul Washingtonului a fost întotdeauna că apărarea sa antirachetă avea doar scopul de a contracara amenințările limitate din partea Coreei de Nord și a Iranului și nu submina în niciun fel arsenalul vast și sofisticat al Rusiei.

Acest argument – care nu a fost niciodată pe deplin acceptat de Moscova – a fost acum abandonat.

„Într-o schimbare epocală în politica SUA, Domul de Aur este îndreptat în mod explicit nu numai împotriva «adversarilor necinstiți», ci și împotriva statelor «omoloage» și «cvasi-omoloage» (adică Rusia și China).

• Experții de la Moscova vor rămâne încrezători că, chiar și cu capacitățile sale actuale, arsenalul strategic al Rusiei ar putea depăși Domul de Aur datorită unor contramăsuri precum „momeli” și dispozitive de bruiaj.
• Există, de asemenea, opțiunea „saturației”, adică depășirea apărării prin lansarea mai multor rachete decât pot fi interceptate.

Cu toate acestea, o încredere ridicată nu este suficientă în lumea descurajării. Întrucât supraviețuirea națiunii este în joc, strategii trebuie să pornească de la cel mai rău scenariu și să presupună că Domul de Aur ar fi eficient cel puțin împotriva unui al doilea atac rusesc.

• Prin urmare, Rusia va trebui să răspundă.
• Răspunsul va implica accelerarea eforturilor existente de modernizare a fiecărei etape a triadei nucleare prin înlocuirea sistemelor de lansare din epoca sovietică cu modele rusești mai noi.
• De asemenea, ne putem aștepta la o nouă accentuare pusă pe armele exotice care promit să evite toate sistemele de apărare antirachetă imaginabile.

În 2018, Putin a dezvăluit «superarmele» sale nucleare. Acestea includ Burevestnik, o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară, lansată de la sol, cu o rază de acțiune presupusă nelimitată, și Poseidon, o torpilă cu propulsie nucleară destinată atacurilor asupra grupurilor de portavioane sau a infrastructurii de coastă.

Întrucât Domul de Aur se concentrează exclusiv pe atacuri aeriene, este probabil ca Poseidon să devină o prioritate și mai mare”, precizează James D.J. Brown.

„Golden Globe va împinge Rusia într-o nouă cursă a înarmărilor”

Un alt răspuns probabil este o dublare a interesului Rusiei pentru armele nucleare antisatelit. Avantajul unor astfel de arme este că ar putea elimina rapid o întreagă constelație de sateliți militari americani.

Dezavantajul, pe de altă parte, este că ar provoca daune colaterale enorme, eliminând numeroși sateliți civili și perturbând viața pe Pământ.

„Cu toate acestea, dacă ar trebui să aleagă între a pierde un război nuclear și a distruge o mare parte din infrastructura spațială a lumii, Kremlinul ar alege, fără îndoială, ultima opțiune.

• Golden Globe va împinge Rusia într-o nouă cursă a înarmărilor, forțând-o să dedice și mai multe resurse forțelor sale strategice într-un moment în care țara și le poate permite cel mai puțin.
• Bugetul rusesc pentru apărare este deja suprasolicitat de războiul din Ucraina, iar reconstrucția forțelor convenționale ale Rusiei va dura ani de zile.
• Aceste cheltuieli uriașe vor necesita o deviere suplimentară de fonduri din sectoarele civile, cu consecințe previzibile pentru sănătatea pe termen lung a economiei ruse.

Graba Rusiei de a dezvolta «superarme» și arme nucleare pentru spațiu aduce pericole suplimentare. Poseidon și Burevestnik au fost foarte promovate de Kremlin, însă acestea sunt încă în stadiul de dezvoltare, iar riscul de accidente este ridicat.

Racheta nucleară Burevestnik atrage îngrijorări deosebite și a fost etichetată drept «un Cernobîl zburător». Se pare că un test eșuat din 2019 a cauzat moartea a cinci ingineri.

În cele din urmă, este posibil ca Golden Dome să nu atingă niciodată ambițiile grandioase ale lui Trump. Cu toate acestea, chiar dacă nu se va întâmpla acest lucru, va avea consecințe grave pentru stabilitatea strategică și pentru Rusia în special”, încheie James D.J. Brown.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

Putin vorbește despre PACE, dar primește rachete balistice sol-sol Fath-360 din Iran. „O nouă armă tactică pentru conflictul din Ucraina”

Stalin, Putin și cultul sacrificiului uman. „MINCIUNĂ generalizată, nu este nimic glorios în toate aceste morți”

Miza lui Putin. Ziua Victoriei, între „rebeliunea tăcută” a Ucrainei și „parade militare” organizate inclusiv în GRĂDINIȚE, școli și orfelinate

Un acord de pace prea ÎNDEPĂRTAT. „Nu există loc de compromis, Kievul și-a epuizat marja de concesii” / „Condițiile Moscovei, neschimbate”

Relația „înghețată” dintre Rusia și Vatican. „Papa Francisc i-a spus patriarhului Kirill, în 2022, să nu devină BĂIATUL DE ALTAR al lui Putin”