Ceaușescu, scos din minți de rapoartele despre Iliescu. Lavinia Betea: „Cine a mai văzut un secretar de partid care zâmbește?”

Într-un nou episod al serialului Ion Iliescu – Istoria neștiută, un proiect in parteneriat cu istoricul Lavinia Betea, invitata jurnalistului Ionuț Cristache a compus profilul uman atipic al lui Ion Iliescu comparativ cu șablonul activistului de partid zelos și îndoctrinat ideologic, șablon preferat de regimul comunist și de Ceaușescu personal. 

După perioada petrecută la Timișoara, Iliescu este numit prim-secretar al Comitetului Județean PCR Iași în perioada 1974-1979. Din multe puncte de vedere, viitorul președinte era un om de partid foarte atipic. Îi lipsea acel exces de zel definitoriu pentru activiștii de partid. Este o perioadă marcată de zile tihnite, la plimbare prin dulcele târg al Ieșilor, la braț cu doamna Nina.

„La Iași îi fascinează pe intelectuali. Nu era genul de om care să se consume – o expresie tipică nucleului de putere – să arzi pentru cauză, se știa că petrece orele de muncă întocmai ca un funcționar. Or Ceaușescu ar fi vrut mai mult decât zi lumină. După ce se termină acele ore o ia pe doamna Nina la braț și merg la piețe și la magazine împreună. Cine a mai văzut un prim secretar care să facă așa ceva? Era ceva cu totul deosebit. Cine a mai văzut un secretar care zâmbește, mimica unui secretar de partid trebuia să fie una impenetrabilă, a unui om foarte grav, atât de preocupat de viitorul lumii încât nici n-are vreme să zâmbească”.

PACE ÎN UCRAINA NYTimes: Iată ce conține Planul de pace negociat în 20 de puncte pentru Ucraina

00:05

CONTROVERSĂ Caramitru se dezlănțuie pe Facebook în urma amânării de la CCR: „Ori la bal, ori la spital. Buba cu puroi trebuie spartă”

22:11

Rapoartele care îl îngrijorau pe Ceaușescu

Tot în capitala Moldovei, Iliescu își etalează realele preocupări intelectuale, care s-au accentuat în timpul detașării sale aici.

„Pe biroul lui trona un teanc de reviste străine, ziare, Le Monde, Paris Match, cu care impresiona intelectualii. Prefera să stea de vorbă cu rectori, cu profesori universitari, cu artiști, scriitori. Ceea ce, sigur, veneau rapoartele la Ceaușescu și displăcea. Trebuia să fie preocupat de producția materială, nu de această producție spirituală”, a mai comentat istoricul.