În cadrul emisiunii „Ai Aflat!, cu Ionuț Cristache” și al unui proiect special Gândul – Descoperă.ro, istoricul Lavinia Betea a reconstituit perioada care a precedat Revoluția din 1989. Documentele din deceniul 8 consultate de istoric arată că Nicolae Ceaușescu era permanent informat de mișcările din umbră pregătite de Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, secondat de un alt grup condus de fostul șef al Armatei Ion Ioniță sau generalul Nicolae Militaru. Însă, dictatorul se pare că tolera aceste conspirații benigne, întrucât nu se temea că va fi înlăturat de la putere. În final, complotul acestora a găsit contextul perfect pe fundalul revoltei populare din decembrie 1989.
Astfel, a explicat Lavinia Betea, gruparea condusă de tandemul Iliescu – Virgil Măgureanu era supravegheată îndeaproape, și chiar dacă treptat a reușit să racoleze mai multe personaje din zona politico-militară a țării, în deceniul 8, Ceaușescu a luat în derâdere acțiunile grupului.
Încercând să racoleze pe un general Dragu din Craiova care lucră la pompieri, Dragu se duce și denunță. Și atunci, la puțină vreme, a fost convocat și Iliescu la Comitetul Central, îl convoacă Bobu și Dăscălescu. Pentru că așa se proceda, nu mai ajungeai la Ceaușescu. Bobu era secretar cu organizatoricul, Dăscălescu era premier, îl cheamă la raport, ce vrei, tovarășul?Și îl întreabă pe Militaru: pe cine cunoști la Ștefan Gheorghiu? Iar Militaru cunoștea foarte multă lume și începe să îi înșire. Măgureanu era ceva mult prea mic pentru cunoștințele lui Militaru, Ștefan Gheorghiu.
În prealabil îi dă telefon lui Măgureanu Ion Iliescu, în numele lui Alecu, Alecu sunt. Și îi spune semicodat, vezi că se întâmplă ceva.Era și el în vizor pentru că, mi-a spus Constantin Olteanu. O parte din 1989 a fost secretarul CC cu propaganda și la final, după Congresul 14, a fost secretar cu relațiile internaționale. Și acest Olteanu venea din lumea militară, lui Ceaușescu îi plăceau militarii. Și îi spunea că în fiecare dimineață, în ultimii ani, Postelnicu îi dădea raportul Elenei Ceaușescu. Evident că îi spunea și despre întâlnirile lui Ion Iliescu, dar pe Măgureanu îl numeau Ăla cu trabantul.
Ionuț Cristache: Ei se făceau că complotează și Ceaușescu se făcea că îi lasă.
Lavinia Betea: Exact.
Cristache: Adică hai să fim serioși că tot ce se întâmpla ajungea la urechile lui Ceaușescu, nici nu-și mai bătea capul cu ei.
Betea: Bineînțeles că ajungea.
Cristache: Și lista aia de 30, doamna Betea, ne imaginăm că ăia nu s-au dus să toarne?
Betea: Trebuie să știm și că nu putea Ceaușescu să creadă văzându-i. Ioniță era pensionat. Se pare că asta l-a și deranjat foarte tare pe Ioniță că l-a pensionat prea devreme. Grupul Ioniță a dispărut din vizor. A dispărut pur și simplu pentru că oamenii și-au dat seama, după ce sunt chemați la CC, că n-au nicio șansă. Mai erau și alte grupuri. Și eu îl întreb: Acum o să vă rog să spuneți dumneavoastră ce înțelegeți din acest tip de dialog al meu cu Virgil Măgureanu, încercând să deznod aceste ite ale complotului. Pentru mine întrebarea era: A fost un complot în momentul decembrie 1989? Sau ei în virtutea unor speranțe deșarte de până în 1984… Practic au făcut lozinca aceea care se tot striga cu revoluția confiscată, revoluția furată și așa mai departe.
RECOMANDĂRILE AUTORULUI