Ion Iliescu și spiritul partidului: „Deasupra cauzei revoluției nu există NIMIC, nici mamă, nici tată”

Într-un nou episod al serialului „Ion Iliescu – Istoria neștiută”, un proiect realizat de Gândul și Descoperă în parteneriat cu istoricul Lavinia Betea, jurnalistul Ionuț Cristache și invitata sa au analizat momentele dramatice din decembrie 1989 și felul în care reacțiile lui Ion Iliescu au reflectat, mai mult decât orice, formarea sa ca om de partid. Urmăriți aici emisiunea integrală

Istoricul a explicat că, deși Iliescu nu a provocat haosul sângeros de după fuga Ceaușeștilor, a patronat acel moment cu indiferență, conștient că viețile pierdute nu mai puteau schimba nimic din cursul evenimentelor.

FLASH NEWS Dmitri Medvedev amenință direct Europa: Fabricile de drone pentru Ucraina devin „ținte legitime” pentru Rusia. România este printre țările vizate

22:35

FLASH NEWS Șefa CCR vorbește de „fractura” din CCR pe pensiile magistraților: „Dezbaterile noastre sunt reale”

22:30

„Date fiind evenimentele din decembrie 1989, când, deși știa din momentul intrării închiderii Ceaușeștilor în cazarma din Târgoviște, a deznodământului, știa că sunt acolo și că nu luptă nimeni pentru ei, că de fapt securiștii care a lăsat acea nebunie să se întâmple, pe care nu el a provocat-o, sunt convinsă. Dar a patronat acea nebunie, nepăsându-i că mor ceilalți”, a spus Lavinia Betea.

Lavinia Betea a relatat un episod mai puțin cunoscut: relația dintre Ion Iliescu și Paul Niculescu-Mizil, unul dintre liderii vechiului regim comunist, arestat în 1990 împreună cu alți membri ai fostului Comitet Politic Executiv.

„Vă vorbeam că l-a avut pe Mizil șef. În 1990 și Mizil este arestat cu cei din CPEx. Erau prieteni și Mizil îi scrie o scrisoare, încearcă să facă o intervenție: Adică noi cu ce am greșit? Cu ce am subminat noi economia națională mai mult decât tine? Și când ar fi putut să-i spună: Am făcut noi un genocid mai mare decât tine? Și ce-i transmite Ion Iliescu bunului său prieten? Fi demn, poartă-te acolo demn, în închisoare. Dă declarațiile așa cum ți se cer, cum îți cere partidul. Deasupra cauzei revoluției nu există nimic, nici mamă, nici tată.”