Într-un nou episod al serialului „Ion Iliescu – Istoria neștiută”, un proiect realizat de Gândul și Descoperă în parteneriat cu istoricul Lavinia Betea, jurnalistul Ionuț Cristache a explorat începuturile carierei politice ale fostului președinte Ion Iliescu. Urmăriți aici emisiunea integrală
În anul 1967, la doar doi ani după ce devenise membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Ion Iliescu a fost numit lider al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC). O poziție care, așa cum remarcă Lavinia Betea, „fusese deținută și de Nicoale Ceaușescu”, și care, prin tradiție, transforma pe oricine o ocupa într-un „potențial succesor” la vârful partidului.
„Este o funcție formidabilă, pe care o îndeplinise și Ceaușescu. Îi făcea pe ceilalți, dar mai ales pe el însuși, să fie priviți drept posibili succesori la prima funcție din partid”, a explicat istoricul.
Înainte ca Ion Iliescu să preia conducerea UTC, funcția fusese ocupată de Virgil Trofin, un alt nume influent al partidului, care însă a fost înlăturat după ce „dăduse semne că se privește drept al doilea om în partid”.
Potrivit istoricului, piramida puterii din partid era într-o continuă mișcare, condusă de strategia lui Ceaușescu de a înlocui și forma oameni noi, sub pretextul unui „schimb de generații”.
„Piramida de putere…aveau loc niște mișcări despre care cei din preajma lui Ceaușescu vor spune că veneau din pasiunea lui pentru a face rotirea cadrelor, cum i se va spune mai târziu. Întâi trecea un personaj pe linie moartă și după aceea îl înlătura definitiv. Ca să înlocuiască locul aceluia pe care îl trecea pe linie moartă, pregătea un altul într-o funcție de adjunct, ca să-i ia locul.
„Deci avem generația lui Gheorghiu-Dej, prima generație în care era și Ceaușescu, dar mai tânăr. Venit la conducere, împinge acești pioni, oameni pe care el îi formase, îi promovase în secțiile Comitetului Central, care erau niște secții care dublau de fapt principalele ministere. Și Ion Iliescu este unul dintre aceștia.”