EXCLUSIV VIDEO | Sacrificarea fabricii Tehnofrig care producea utilaje ca în Germania și Suedia pe ”altarul” imobiliarelor din Cluj. ”După demolarea halelor, s-a arat totul și s-a vândut terenul”

Publicat: 07/09/2022, 20:30

România a avut și o industrie a frigului, lansată în plin îngheț stalinist, imediat după ocuparea țării de către sovietici și impunerea unui guvern comunist, în 1949. În acel an, au fost construite trei întreprinderi care aveau misiunea să asigure utilajele de răcire necesare întregii țări. Tehnofrig Cluj trebuia să fabrice compresoare frigorifice, Frigocom București, vitrine frigorifice și dotări pentru magazine, iar Frigotehnica avea ca domenii de activitate proiectarea, execuția și montajul echipamentelor și instalațiilor frigorifice din industrie. Cele trei întreprinderi acopereau tot ceea ce se cerea în materie de răcire.

Începuturile Tehnofrigului din Cluj-Napoca se leagă de istoria comunității maghiare din oraș. În plină politică de naționalizare a industriei capitaliste interbelice din România, politică promovată de regimul comunist instalat de sovietici, mulţi industriaşi maghiari au fost obligați să își predea echipamentele atelierelor pe care le deţineau. Au fost obligați să se transforme din patroni ai atelierelor în simpli muncitori și să lucreze pe fostele lor proprietăți industriale.

Afacerea cu frig, confiscată de comuniști

Foștii industriași maghiari din Cluj au fost somați să pună la dispoziția noului stat comunist tehnologia şi know-how-ul pe care îl acumulaseră vreme de decenii. Nu doar românii au suferit în acei ani negri ai stalinismului, ci și minoritățile naționale. Comuniștii confiscau proprietățile tuturor, indiferent de originea etnică.

Din fabrica Tehnofrig a anilor ‘40 și ‘50 au rămas risipite doar amintiri digitalizate. Încă din 2005, câțiva supraviețuitori ai comunității maghiare din acele vremuri au încercat să reînvie atmosfera Clujului industrial din perioada interbelică prin digitalizarea datelor Tehnofrig, în mare parte imagini provenite din arhiva lor personală. O istorie mai personală a oamenilor care au muncit toată viaţa în aceste ateliere ale fabricii mamut, prăbuşită împreună cu economia de tip socialist.

Pe vremea comunismului, fabrica Tehnofrig din Cluj-Napoca, nu doar că avea o respectabilă istorie a industriei locale în spate, dar reușise să fie dotată cu ultimele echipamente la modă în producerea de utilaje pentru industria alimentară și de echipamente frigorifice. Fabrica din Cluj putea produce utilaje de frig industrial la fel de competitiv ca cele din Germania sau Suedia. Tehnofrig producea linii de îmbuteliere pentru lichide, fabrici de lapte și bere, schimbătoare de căldură, echipamente pentru protecția mediului și utilaje frigorifice.

Fabrica a cunoscut o evoluţie dinamică, mai ales în perioada anilor 1963-1990, cu un vârf în deceniul al optulea. Au fost construite instalații de climatizare pentru a fi exportate în China, Vietnam, Iran, Irak, Siria, Libia și Liban.

Apoi, în contextul dur al realităţilor tranziţiei, Tehnofrig din Cluj-Napoca a cunoscut o perioadă de stagnare şi regres, până în anul 2001.

”Tehnofrig a fost ras. Fabrica a fost cumpărată cu bani derizorii”

Jurnalistul și profesorul universitar Zoltán Tibori Szabó descrie procesul prin care acest valoros activ industrial local s-a pierdut în haosul tranziției:

”Tehnofrig Cluj a fost o întreprindere fondată în urmă cu vreo 120 de ani. Era un fel de promotor al industriei constructoare de mașini din Cluj. Tehnofrig era o întreprindere care avea contracte chiar și după 1990 și care avea mulți parteneri din străinătate.

Tehnofrig reprezenta ceva și în istoria industrială a Clujului. În Occident, astfel de vestigii industriale sunt conservate, nu sunt demolate, iar clădirile lor sunt transformate în muzeu, ca să rămână ca amintire. Și în New York, zona industrială este păstrată, chiar și căile ferate vechi care duceau spre zona industrială.  Sunt păstrate, conservate și umplute cu funcțiuni noi: muzee, locuri de recreere, cafenele. Ele există acolo, totuși, conservate, inclusiv obiectele care s-au produs în acele zone industriale.

Tehnofrigul a fost ras. Mecanismul privatizării a fost unul foarte curios. Fabrica a fost cumpărată cu bani derizorii, atunci când existau privatizări care se făceau și pe un euro, oricum, cu bani foarte puțini. Nu îmi mai aduc aminte suma exactă, dar asta se poate verifica.

Într-o primă fază, a fost vândută toată cantitatea de inox deținută de fabrică. Tehnofrig lucra foarte mult cu inox, pentru că producea linii de îmbuteliere de băuturi gazoase, dar și bere, linii care aveau nevoie de inox. Iar inoxul din fabrică a fost vândut la preț destul de bun.

După aceea, într-o altă fază, au fost demontate mașinile și utilajele, care au fost vândute la fier vechi. S-au scos bani, deci, și din această vânzare. După aceea, s-au demolat halele fabricii și s-au vândut materialele de construcții din ele.

După demolarea lor, s-a arat totul și s-a vândut terenul. Cred că numai terenul care s-a vândut a însemnat de două ori mai mult decât valoarea în sine a întreg complexului industrial cumpărat. Terenul a fost vândut ulterior unei firme comerciale”.

Prada speculațiilor imobiliare

În primii ani de după 1989, noua societatea Tehnofrig a achiziționat unele firme de stat, cum sunt Textile Încălțăminte, Legume Fructe, Metalochimice și Napochim, adunând în patrimoniul său aproape toate spațiile comerciale de la parterul blocurilor din cartierele clujene, care aduc beneficii financiare enorme proprietarilor, din închiriere.

Nu întâmplător, învârtiții tranziției s-au grăbit să demoleze fabrica și să folosească terenul pentru sectorul imobiliar din Cluj-Napoca. Fabrica Tehnofrig se întindea pe 11 hectare de teren. Acest teren prezenta avantajul unei bune poziționări, avea deschidere spre două străzi principale cu acces direct la transport în comun, în apropierea gării centrale. Terenul a fost apreciat de specialiștii imobiliari din Cluj drept foarte valoros pentru investiții.

Astfel, a apărut firma Tehnofrig Imobiliare, controlată de doi oameni de afaceri din oraș. Cei doi au solicitat autorităților locale schimbarea terenului fostei fabrici în zonă de servicii şi comerţ. Pe o parte a terenului de peste 11 hectare s-a construit magazinul de bricolaj Dedeman.

Transformarea Tehnofrig în teren central supraevaluat de agențiile imobiliare locale face parte dintr-un model al afacerilor imobiliare dubioase din orașul Cluj. Potrivit presei clujene, din 1990 până în prezent, o mafie imobiliară locală a reușit, prin complicități cu primăria orașului, să acapareze suprafețe importante din patrimoniul industrial al Clujului.

Aceste grupuri de interese sunt cele care, cu acordul primăriei, au aruncat orașul de pe Someș într-o  spirală a creșterii artificiale a prețurilor la imobiliare.

Fabrica Tehnofrig a fost sacrificată și ea pe piața fierbinte a speculațiilor imobiliare din Cluj, unde, uneori, apartamentele se vând la prețuri similare cu cele de la Paris sau Londra.


PE ACELAȘI SUBIECT:

EXCLUSIV VIDEO | Culisele dispariției industriei românești. ”Îngroparea” coloșilor industriali din perioada comunistă, între teoriile conspirației, grupuri de interese și erori economice

EXCLUSIV VIDEO | Mărirea și decăderea combinatului de cupru de la Zlatna. Metalul roșu căutat de toată lumea stă de 20 de ani în spatele porților cu lacăte ruginite 

EXCLUSIV VIDEO | Soarta căilor ferate române. Cum să ajungi în spațiul feroviar unic european cu trenuri care întârzie într-un an cât pentru 70 de ani

EXCLUSIV VIDEO | Declinul industriei de armament. ”Jaf organizat, ca în pădurile României, a fost și în fabricile de la Cugir”

EXCLUSIV VIDEO | Metodele păguboase de privatizare din anii ‘90. Cum li s-a ”vândut” muncitorilor iluzia că devin proprietarii fabricilor comuniste

EXCLUSIV VIDEO | Drumul unei industrii de la dulce la amar. Cum au dispărut 30 de fabrici de zahăr

EXCLUSIV VIDEO | Cum a ajuns securitatea comunistă șef al privatizărilor postrevoluționare. ”Marea împărțeală a averii statului s-a desfășurat într-o liniște absolută”

Bogdan Rădulescu
Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), acreditat la Comisia Europeană şi la citeste mai mult