2014, anul lui Putin: cum a schimbat președintele rus harta Europei

La mai bine de zece luni de la anexarea peninsulei, nimeni nu a calculat încă amploarea consecințelor deciziei președintelui rus. Mulți consideră însă că 2014 a fost anul Putin, al schimbării poziției șefului statului rus și al revanșei Rusiei pe scena internațională.

În momentul declanșării crizei din Ucraina, Vladimir Putin avea deja o experiență îndelungată la conducerea statului rus. În cei 15 ani de putere, atât în calitate de președinte (cu trei mandate), cât și ca premier (în două rânduri), Vladimir Putin a avut ca parteneri de discuții trei președinți americani și tot atâția șefi de stat din Franța și de Guvern din Marea Britanie.

Războiul din Cecenia, întărirea controlului asupra presei independente, lipsa de putere a opoziției ruse i-au adus lui Vladimir Putin faima unui președinte autoritar. În Rusia, Putin este însă liderul care a asigurat stabilitatea economică și a susținut apariția clasei de mijloc, după anii haotici ai președinției lui Boris Elțîn. De asemenea, el este considerat artizanul reînnoirii, liderul unei Rusii care revine în forță după umilirea suferită în urma destrămării Uniunii Sovietice.

MARIUS TUCĂ SHOW Gândul prezintă Best of Marius Tucă Show – vineri, 3 aprilie, de la ora 20.00

22:00

UTILE Puneți ibricul în mișcare. Cea mai bună băutură pentru o glicemie mai bună, potrivit nutriționiștilor

22:00

– Campion al antiamericanismului

Protestele proeuropene din Piața Independenței din Kiev și îndepărtarea președintelui prorus Viktor Ianukovici de la conducerea Ucrainei, în februarie, au reprezentant pentru Moscova picătura care a umplut paharul: occidentalii au intervenit în sfera de influență rusă, iar NATO se afla la granițele Rusiei.

În aceste condiții, răspunsul lui Vladimir Putin nu s-a lăsat prea mult așteptat: anexarea peninsulei Crimeea, în urma unui referendum controversat, iar ulterior susținerea militară acordată, potrivit acuzațiilor Kievului și occidentalilor, rebelilor separatiști din estul Ucrainei.

În acest context, încep să apară tensiunile între Rusia și Occident. Pentru Moscova, anexarea peninsulei Crimeea reprezintă revenirea firească în componența Rusiei a unui teritoriu considerat „sfânt”, „Ierusalimul” rus. În schimb, pentru capitalele europene, șeful statului rus a modificat doar printr-o semnătură harta Europei, însușindu-și un teritoriu într-un mod nemaiîntâlnit pe continent de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Izolat de liderii occidentali, care l-au acuzat de „agresiune” în Europa, prezentat de tabloidele europene drept noul Hitler, dar cu o popularitate mai mare ca oricând în Rusia, Putin a obținut, la 62 de ani, un nou statut: de campion, în special în opinia antiatlantiștilor europeni, al contestării „leadership-ului american” și al modelului liberal occidental.

Dorința de dominație a liderului rus a readus în atenție sintagma dispărută în 1991, odată cu Uniunea Sovietică: „Război Rece”. Termenul nu este fericit, iar Rusia nu este, spre deosebire de predecesorul sovietic, deținătoarea unei ideologii, a unui model, dar are meritul de a discuta cu toată lumea, pentru a defini mai bine „lunga iarnă” din viitoarele relații între ruși și occidentali.

Zboruri ale bombardierelor strategice în apropierea spațiului aerian al țărilor europene, desfășurarea de nave de război pentru exerciții navale care provoacă îngrijorare în rândul generalilor din cadrul NATO: intensificarea activității ruse lasă senzația unor situații deja cunoscute. Președintele rus consideră că are loc doar o inversare a rolurilor: occidentalii nu și-au respectat niciodată promisiunea de a nu extinde NATO până la granițele Rusiei, atunci Rusia de ce nu ar acționa? Cine amenință pe cine?, se întreabă Moscova.

– Moștenirea Putin

Între timp, toată lumea își pune aceleași întrebări: ce vrea Putin? Până unde va merge?

„Putin se consideră un lider veșnic, având o singură misiune: salvarea Rusiei de Occident. Face periodic referiri la istorie, își caută locul printre liderii care au salvat Rusia de amenințări”, consideră analistul independent Maria Lipman.

În schimb, Konstantin Kalacev, director al Grupului de expertiză politică, consideră că Vladimir Putin „se gândește la ce se va spune despre el în cărțile de istorie”. „În 50 sau 100 de ani, istoricii nu vor fi interesați de cursul rublei și vor acorda mai multă atenție anexării peninsulei Crimeea și confruntării cu Statele Unite”, anticipează el.

Potrivit experților, criza din Ucraina a arătat, până la urmă, că Vladimir Putin a dorit un singur lucru: respect și tratament egal în relația cu Statele Unite. Ce se așteaptă în acest moment de la Rusia? Continuarea politicii de cucerire. De asemenea, se așteaptă reorientarea priorităților energetice din Europa spre Asia, refacerea legăturilor cu țările din America de Sud și din Orientul Mijlociu, cum a anunțat recent liderul rus, și susținerea în continuare a regimului sirian condus de Bashar al-Assad și un rol vital în negocierile privind dosarul nuclear iranian.

În ceea ce privește confruntarea cu Occidentul, „Putin crede că nervii occidentalilor nu sunt la fel de rezistenți ca ai lui”, consideră Konstantin Kalacev.