A MURIT FIDEL CASTRO. Doliu la Havana, explozie de bucurie la Miami. Imigranții cubanezi sărbătoresc în stradă. UPDATE

Actualul președinte al Cubei, Raul Castro, a anunțat moartea fratelui său. „Comandantul Revoluției cubaneze a decedat vineri la ora 22.29” (sâmbătă, 5.29, ora României), a anunțat Raul Castro într-un discurs transmis în direct la televiziunea publică din Cuba.

Administrația cubaneză a stabilit instaurarea a nouă zile de doliu național pe întreg teritoriul statului insular, informează site-ul ziarului The Guardian.

Vestea morții lui Fidel Castro a fost primită în liniște solemnă în capitala cubaneză Havana, altfel stau lucrurile însă în cartierul Little Havana din Miami, unde majoritatea locuitorilor sunt imigranți cubanezi.

Aceștia au ieșit în stradă și sărbătoresc, au cântat imnul național cuban „La Bayamesa” și au continuat să danseze, chiar și după începerea ploii.

Wowwwww

A video posted by Yachts Addictions (@yachts_addictions) on

Nov 26, 2016 at 1:19am PST

Oamenii au vociferat: „Cuba este liberă!”, „Bătrânul a murit”, în timp ce alții cântau: „Fidel! Tiranul!”

Mii de persoane s-au refugiat în SUA, fugind de sărăcie și persecuția instalată sub regimul lui Fidel Castro. Acești oameni l-au acuzat pe Castro în repetate rânduri de încălcarea drepturilor omului.

Mulți dintre aceștia au plecat din Cuba în timp ce erau minori, în timpul unor programe masive de imigrare, declanșate de o scădere de amploare a activității în economia cubană. Castro a declarat atunci: „Toți cei care vor să părăsească Cuba sunt liberi să o facă”.

Cele două state și-au reluat relațiile diplomatice în ultimii ani, președintele Barack Obama vizitând oficial Cuba în anul 2015. Cu toate acestea reacția imigranților din Miami demonstrează animozitatea care este în continuare prezentă între cele două țări.

Potrivit unui jurnalist prezent la fața locului, o parte din cei ce se află pe străzile din Havana poartă pălării pe care sunt scrise sloganuri de susținere a lui Donald Trump.

Primarul orașului Miami a declarat: „Sper că acești oameni nu vor fi criticați pentru că sărbătoresc moartea lui Castro, acest om a fost un dictator”.

25 years ago, my parents took me and risked our lives in hopes of a better life. A risk that I am forever grateful for. We fled from our beautiful country, that unfortunately was oppressed under the dictatorship of Fidel Castro. A man who took EVERYTHING from not only my family, but many others who worked so incredibly hard to achieve. A man who killed, manipulated, imprisoned, and separated so many individuals and families under his power. Although I do not wish death upon anyone, today marks a day in history that I and so many other Cubans will never forget. Although, I know Cuba will not change overnight and quite frankly out of my own experience, any type of change will take many years to be seen, but at least there is a sense of hope and relief in the air. This day means so much for many of us. Today, I rejoice with my fellow Cubans in hopes of a better future for mi bella Isla que quiero con todo mi corazón. Viva Cuba libré! 🇨🇺❤️☕️ #cubalibre #cuba #history #cuba🇨🇺 #cubanandproud #cubana #balsera #fidelCastro #calleocho #littlehavana #miami

A video posted by Lidia (@me_llamo_lids) on

Nov 26, 2016 at 1:34am PST

În luna aprilie, într-o rară apariție publică, Fidel Castro declara: „În curând voi împlini 90 de ani. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte această idee. Nu am făcut niciun efort pentru asta, este ironia sorții. În curând, voi fi ca toți ceilalți”.

Deși retras din viața publică, Fidel Castro a rămas o sursă de inspirație pentru nucleul dur al Administrației socialiste de la Havana, condusă de fratele său, Raul Castro. Autoritățile cubaneze au susținut că Fidel Castro a reușit să supraviețuiască la 600 de tentative de asasinare, dar cifra este imposibil de confirmat.

Apoi, Castro s-a mutat în Mexic, unde a continuat lupta pentru idealurile sale alături de un grup numit Mișcarea 26 iulie. În 1956, după ce a divorțat de prima sa soție, fiica unei familii apropiate de Batista, Fidel Castro s-a întors în Cuba la bordul unui iaht, alături de 81 de susținători. Toți mai puțin 12 au fost capturați sau omorâți imediat, iar Fidel Castro, fratele său Raul și doctorul Ernesto Che Guevara s-au adăpostit în munți, unde au pus la cale un război de gherilă.

În 1958, generalul Batista a lansat o ofensivă majoră împotriva oamenilor lui Castro și, când aceasta a eșuat, a devenit clar că zilele șefului statului sunt numărate, scrie Washington Post. Spre surprinderea tuturor, însă, Batista a anunțat că pleacă din țară, iar Castro și oamenii săi au preluat puterea pe 1 ianuarie 1959, girat de intelectuali din toată lumea, ca Ernest Hemingway, Jean Paul Sartre, Gabriel Garcia Marquez sau Bob Dylan.

În primele luni la putere, Fidel Castro a anunțat democrație și reforme, a declarat în nenumărate rânduri că nu este comunist și a refuzat un ajutor financiar de la Statele Unite. Relațiile economice și politice cu alte țări au devenit tot mai grele, pe măsură ce apăreau informații despre execuțiile oponenților lui Castro și despre faptul că noul lider cubanez ar fi expropriat 1,8 miliarde de dolari în SUA. Cuba devenise un bastion de marxism-leninism, iar în mai 1960 au fost oficializate relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică, care a început să trimită în Cuba petrol, arme și echipament militar. Rafinăriile și băncile americane și britanice din Cuba au fost naționalizate, SUA au impus embargo pe orice schimb cu excepția celor alimentare și medicale, iar pe 3 ianuarie 1961 relațiile dintre cele două țări au fost rupte total. 1.350 de luptători pregătiți de CIA au încercat să invadeze Cuba, însă 1.200 dintre ei au fost capturați, aceasta fiind văzută drept una dintre marile victorii ale lui Fidel Castro. În anul următor, Fidel Castro a intervenit în conflictul nuclear dintre Washington și Moscova, reușind să convingă rușii să nu folosească Cuba drept bază nucleară și americanii să nu invadeze Cuba. Practic, aceasta a fost Criza rachetelor cubaneze, momentul în care Războiul Rece dintre SUA și Rusia se putea transforma într-un război nuclear și, practic, în cel de-al Treilea Război Mondial.

În anii următori, Fidel Castro ar fi devenit ținta mai multor tentative de asasinat din partea CIA, mai ales că a încercat să „exporte” revoluția în țările din regiune, Nicaragua, El Salvador, Panama, Republica Dominicană, Guatemala, Venezuela, Peru și Bolivia, dar și în Angola, Etiopia, alte țări din Vestul Africii sau chiar Coreea de Nord. La începutul anilor ’80, Fidel Castro a oferit asistență economică și militară guvernului de stânga din Guatemala, iar începerea construcției unui aeroport în Cuba l-a determinat pe președintele de atunci al SUA, Ronald Reagan, să lanseze o ofensivă, de teamă că aeroportul ar putea fi folosit pentru susținerea comuniștilor din America Centrală. În ofensiva din 1983, singura dată când armatele americană și cubaneză s-au confruntat, au murit 19 soldați americani și 24 cubanezi.

După ce în 1959 anunțase începerea unui program de industrializare, în urma căruia Cuba avea să se autosusțină prin producția de oțel, punând capăt dependenței producției de zahăr și tutun, planurile lui Fidel Castro au eșuat, țara a început să raționalizeze mâncarea, iar economia a ajuns în colaps, fiind „sacrificat” chiar și Crăciunul, deoarece „cădea” chiar în perioada recoltei. Salvarea a venit abia în anii ’80, de la Moscova, care a început să trimită mașini, mâncare, combustibil și îngrășământ pe insulă.

Prăbușirea Uniunii Sovietice a fost însă echivalentă cu un dezastru pentru Cuba, scrie Washington Post, iar Fidel Castro a instituit în anul 1990 măsuri de austeritate fără precedent, mai ales având în vedere că în acel moment nu exista vreun conflict militar în țară. Conștient de situația disperată, Fidel Castro a permis utilizarea dolarilor americani în Cuba, fapt ce a dus la înflorirea micilor afaceri stradale. Cu toate acestea, Castro a avertizat că „elementele capitaliste” nu vor duce la dispariția controlului statului asupra economiei sau a ideologiei socialiste. În 2006, guvernul cubanez a început să îi aresteze pe cei care își foloseau mașinile proprii ca taxiuri sau pe cei care deschiseseră mici restaurante chiar cu acordul guvernului, în anii ’90. Cuba rezista, însă, deoarece se construiseră atât de multe spitale încât Cuba depășise SUA la numărul de spitale pe cap de locuitor și atât de multe școli, inclusiv în zone rurale, încât analfabetismul fusese aproape eradicat. Cu toate acestea, Cuba rămânea un loc de ocolit, în special din cauza faptului că oricine era împotriva guvernului era supravegheat, iar numărul deținuților politici ajunsese la câteva zeci de mii, scrie Washington Post. Până ca Fidel Castro să impună restricții, sute de mii de cubanezi au plecat în Florida și Miami, unde s-au creat mișcări anti-Castro.

La mijlocul anilor ’90, relațiile Cubei cu alte state în afara SUA începeau să devină mai bune, iar în 1995 discursul lui Fidel Castro la ONU, în care pleda pentru „o lume fără blocade”, a fost mai aplaudat decât al lui Bill Clinton, președintele SUA care luase măsuri prin care embargoul dintre SUA și Cuba devenea tot mai dur. În ciuda îndepărtării tot mai mari de SUA, Cuba s-a apropiat tot mai mult de Biserica Catolică, iar cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, în 1998, Crăciunul a fost „reinstaurat” în Cuba. Fidel Castro a obținut o uriașă victorie simbolică împotriva SUA în 1999, când un băiețel cubanez salvat de pe coastele Floridei, după ce mama sa și prietenul ei s-au înecat în timp ce încercau să ajungă în SUA, a fost returnat tatălui său din Cuba, în urma deciziei unui tribunal din Florida.

Atacurile de la 11 septembrie au marcat un nou minim în relațiile diplomatice americano-cubaneze. După ce George W. Bush a declarat război terorismului, Fidel Castro a reacționat spunând că este o „luptă împotriva unor fantome care nu pot fi localizate”. Odată cu trecerea anilor și înaintarea în vârstă, Fidel Castro a devenit tot mai dur, iar în 2003 a ordonat arestarea a 75 de activiști pentru drepturile omului, jurnaliști și alți dizidenți care au fost acuzați de colaborare cu diplomați americani și au fost condamnați la pedepse între 6 și 28 de ani de închisoare. Aceștia au fost eliberați în 2010 și 2011, prin intervenția Bisericii Catolice. La momentul arestărilor, acestea au fost denunțate de Oswaldo Paya, un luptător pentru democrație și oponent al lui Fidel Castro. Acesta a sfârșit murind într-un accident de mașină despre care familia sa a spus că ar fi fost pus la cale de agenții guvernamentali cubanezi, însă, într-una dintre ultimele sale intervenții publice, în 2012, Fidel Castro a negat acest lucru, spunând că este „o acuzație ieftină”.

Cât despre viața sa privată, Fidel Castro a fost obsesiv de secretos, până într-acolo încât aproape nimeni nu știa unde locuiește liderul cubanez sau cine este soția sa. De altfel, soția lui Raul Castro a acționat ca Primă Doamnă a Cubei, scrie Washington Post. După moartea lui Fidel Castro, rămân în urma sa fiica Alina Fernandez Revuelta și nepoata Alina Maria, ambele locuind în prezent în SUA, dar și doi nepoți ai fostei sale soții, deveniți congresmeni republicani în Florida.