Prima pagină » Știri externe » ADEVĂRAT sau FALS în primul discurs al lui Trump în Congres. Analiză factuală

ADEVĂRAT sau FALS în primul discurs al lui Trump în Congres. Analiză factuală

Publicat: 01/03/2017, 19:41

Locuri de muncă, taxe și mediul de afaceri

„De când am fost ales președinte, Ford, Fiat, Chrysler, General Motors, Sprint, Softbank, Lockheed, Wal Mart și multe alte corporații au anunțat că vor investi miliarde și miliarde de dolari în Statele Unite și vor furniza, astfel, zeci de mii de noi locuri de muncă”

–unii dintre acești giganți și-au anunțat dorința de a investi și de a crea locuri de muncă înaintea scrutinului prezindențial, cu toate că Ford a transmis că, în parte, decizia de a aloca 700 de slujbe în Michigan și de a face investiții de 700 de milioane de dolari se datorează și președintelui. De pildă, General Motors s-a angajat să furnizeze 2,9 miliarde de dolari, iar Walmart a anunțat o extindere în SUA înaintea exprimării oricăror voturi și, în plus, și alte companii, inclusiv Chrysler, au căzut de acord să stimuleze forța de muncă.

„94 de milioane de americani sunt șomeri”

–această afirmație este absolut exagerată, pentru că pare să se bazeze mai ales pe faptul că 94 de milioane de civili de peste 16 ani nu sunt încadrați în câmpul muncii. Această cifră îi include, însă, și pe oamenii care au ieșit la pensie, pe elevii de liceu, pe studenți, pe cei cu dizabilități etc. În luna ianuarie, de exemplu, rata șomajului a fost de 4,8%, adică aproximativ 7,5 milioane de persoane care nu-și pot găsi efectiv un loc de muncă, deși își doresc asta și sunt capabili să lucreze.

„Peste 43 de milioane de oameni trăiesc acum în sărăcie și se bazează pentru hrană pe bonurile de masă”

– Trump are dreptate în legătură cu cele 43 de milioane de persoane care sunt catalogate ca trăind în sărăcie, potrivit Biroului de Recensământ, după un mic declin anul trecut. Acesta are dreptate și referitor la cele 43 de milioane de americani care folosesc bonuri de masă, după cum demonstrează Programul de Asistență în Suplimentarea Nutriției. În 2013, numărul a ajuns până la 47,6 milioane de oameni în 2013.

„Vom trece la o relaxare fiscală masivă pentru clasa de mijloc”

–strategia fiscală a lui Trump prevede tăierea taxelor pentru toți americanii, dar, cu o marjă largă și în mod disproporționat îi ajută pe cei mai bogați dintre americani. Potrivit organizației nonguvernamentale conservatoare Tax Foundation, planul său îi va scuti pe locuitorii înstăriți de la plata a milioane de dolari, adăugând astfel o sumă considerabilă datoriei naționale. Jumătate din reducerile de taxe operate de Trump îi vor viza pe cei 1% dintre cei bogați, estimează ONG-ul citat, iar cele mai multe dintre familiile aflate sub top 20% în ceea ce privește veniturile obținute vor beneficia de câștiguri de sub 1%.

„Am pierdut mai mult de un sfert din slujbele din industria de prelucrare de la aprobarea Nafta și am pierdut peste 60.000 de fabrici de când China s-a alăturat Organizației Mondiale a Comerțului, în 2001″

–potrivit unui studiu realizat de Centrul pentru Cercetare în Economie și Afaceri a Universității Ball, puțin peste 10% dintre slujbele în industria de prelucrare pierdute din 1970 încoace au fost eliminate din cauza unor tratate comerciale precum Nafta, însă cercetare a arătat că 88% dintre slujbele din fabrici au dispărut din cauza automatizării. Economiștii încă dezbat efectul pe care l-a avut Nafta asupra pieței muncii. În 2015, Serviciul de Cercetare al Comerțului a transmis că„efectul total net a fost relativ modest”. Cu alte cuvinte Nafta nu a cauzat pierderea masivă a unor locuri de muncă, așa cum se temeau criticii, dar nici nu a determinat câștigurile economice substanțiale anticipate de susținători. Un raport realizat în 2012 de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a revelat faptul că slujbele în industria de prelucrare au dispărut, într-adevăr, după semnarea Nafta, dar a pus accentul și pe o turnură puternică spre economia serviciilor.

Trump are dreptate atunci când spune despre China că a beneficiat de pe urma tratatelor comerciale, dar a început să se simtă și aici influența robotizării care înlocuiește treptat forța de muncă umană în piață.

„În acest moment, companiile americane sunt taxate la unele dintre cele mai mari rate din lume”

–SUA nu se găsesc nici măcar în top 30 al națiunilor care plătesc cele mai mari taxe din lume, arată Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Cele mai recente date furnizate de OECD demonstrează că Statele Unite se clasează pe locul 31 din 34 de națiuni industrializate în ceea ce privește veniturile fiscale ca procentaj din PIB – mult în urma Danemarcei, a Marii Britanii, a Germaniei și Regatului Luxemburg. În ceea ce privește veniturile din impozitul pe profit, SUA se clasează pe poziția 17 și pe 19 în categoria veniturilor fiscale pe cap de locuitor. De asemenea, conform unui studiu KPMG, Statele Unite nu sunt printre cele mai relaxate în materie de taxe, însă ajung lejer în top 10.

„Avem cea mai slabă recuperare financiară din ultimii 65 de ani”

–această afirmație este adevărată doar pentru că în 2008, în perioada crizei financiare, America a traversat cel mai mare colaps economic din istorie, cu excepția Marii Crize, atunci când oamenii au murit din cauza înfometării și se mutau continuu din cauza lipsei locurilor de muncă. În 1933, 25% dintre muncitori și 37% dintre cei care nu lucrau în ferme erau șomeri. După criza financiară din 2008, SUA au pierdut 8,7 milioane de joburi, în octombrie 2010 rata șomajului a atins un maximum de 10%.

„În ultimii opt ani, administrația Obama a acumulat noi datorii mai mari decât aproape toți președinții, în total”

–în mare parte, Trump are dreptate în legătură cu acest aspect, cu excepția faptului că ignoră contextul-cheie. Barack Obama a ajuns la Biroul Oval atunci când economia era în cădere liberă și după ce predecesorul său a semnat un proiect de stimulare fiscală cu valoare uriașă. Obama a continuat eforturile de recuperare începute de George W. Bush, cu sprijinul republicanilor din Congres.

„Deficitul nostru comercial mondial a fost anul trecut de circa 800 de miliarde de dolari”

–în ceea ce privește această afirmație, Donald Trump a înțeles aproape corect lucrurile și cifra de 800 de miliarde de dolari deficit comercial doar în ceea ce privește bunurile. Cu toate acestea, Trump ignoră surplusul din sectorul serviciilor, fapt care reduce deficitul la aproximativ 502,3 miliarde de dolari, potrivit Biroului de Recensământ. Economiștii spun și că investițiile, încurajate, de altfel, de Donald Trump, au contribuit și ele la creșterea deficitului.

Sistemul de sănătare

„Obamacare e în colaps”

–programul care l-a consacrat pe fostul președinte Barack Obama are, într-adevăr, unele probleme, dar nu este„în cădere liberă” sau în„spirala morții” în care costurile din ce în ce mai mari îi împing pe oamenii sănătoși în afara pieței, crescând continuu taxele și apoi scoțând din schemă și companiile. Serviciile premium de sănătate cresc la rate variate la nivelul țării, în medie cu 22%, determinând astfel o piață instabilă de la un stat la altul. Ratele creșteau chiar înainte ca legea să fie adoptată și circa 30 de milioane de oameni erau deja înscriși în program.

Problema migrației

„În sfârșit, prin consolidarea legilor noastre privind imigrația, vom crește salariile, îi vom ajuta pe cei care nu au locuri de muncă, vom economisi miliarde de dolari și vom construi comunități mai sigure pentru toată lumea”

-Beneficiul economic al planurilor anti-imigranți promovate de Trump este cel puțin incert. Dispariția muncitorilor necalificați, i-ar putea împinge pe americani spre agricultură și spre slujbele în construcție pe termen lung, de exemplu, dar ar putea și să declanșeze haosul în aceste industrii, pe termen scurt. Mai multe studii de specialitate sugerează că imigrația ajută economia, iar unele dintre ramurile industriale din America se bazează masiv pe muncitorii cu vize (precum industria IT), dar și pe cei necalificați (în agricultură).

Odată implementată, strategia lui Trump îi va costa miliarde de dolari pe plătitorii de taxe și impozite. Zidul promis de președinte la granița cu Mexicul ar urma să fie plătit de americani cu 21,6 miliarde de dolari, mai ales că mexicanii au refuzat tranșant să dea chiar și un dolar. Astfel, planurile agresive de deportare ar putea să coste cu miliarde bune mai mult, mai ales că Trump a trecut la creșterea cu mult a numărului de agenți federali la granițe și al contractorilor închisorilor private.

„Am apărat granițele altor state, lăsându-le pe ale noastre larg deschise tuturor, oricui dorea să intre în țară, iar acum traficul de droguri este la o rată fără precedent”

–granițele SUA nu sunt„larg deschise pentru oricine vrea să intre” – pe frontiera de sud sunt secțiuni de zid și garduri, 21.000 de agenți ai patrulei de graniță, toate acestea ducând la un istoric de deportare agresivă. În timpul mandatului Barack Obama au fost scoși din țară 2,5 milioane de oameni, inclusiv un record de 438,421 de persoane în 2013. SUA au, de asemenea și un proces de verificare foarte strict în ceea ce privește acordarea vizei către refugiați, aceștia fiind nevoiți să treacă prin mai multe runde de interviuri, verificări de istoric personal și examene medicale.

„Acolo unde nu pot fi făcute verificările așa cum trebuie, nu putem permite structurilor teroriste să se stabilească în America”:

– Sugestia lui Trump că metodele de verificare ale Statelor Unite nu pot fi făcute responsabile pentru erorile sistemelor din alte țări a dat peste cap chiar perspectiva legată de procesul de verificare în sine. Sistemul care conține unul dintre cele mai intensive metode de verificare a refugiaților se bazează pe agențiile Statelor Unite să-i controleze pe aplicanți, și nu pe cele ale statelor de proveniență. Imigranții trebuie să treacă o multitudine de teste și controale, să meargă la interviuri cu diverse agenții, la controale medicale, scanarea amprentelor și scanare foto. Procesul durează între 18 și 24 de luni.

Politica externă

„Am cheltuit zeci și zeci de miliarde de dolari pentru țări aflate la mii se kilometri distanță, în vreme ce infrastructura noastră este atât de instabilă. Cu banii ăștia puteam să ne reconstruim țara, de două ori”

–președintele SUA vorbește în mod corect despre infrastructura SUA care, în general, are o nevoie disperată să fie reparată și reconstruită. În 2013, Societatea Americană de Inginerie Civilă a transmis că guvernul american ar trebui să cheltuiască cel puțin 3,6 miliarde de dolari până în 2020 pentru a acoperi golul de finanțare din infrastructură. Afirmațiile în care Trump vorbește despre 6 miliarde de dolari sunt profund înșelătoare pentru că includ și viitoare cheltuieli, unele și cu îngrijirea veteranilor pentru următoarele decenii.

Infracționalitatea

„Fiul de 17 ani al lui Jamiel a fost ucis cu sânge rece de un imigrant ilegal, membru al unei găști, care tocmai fusese eliberat din închisoare”

–ceea ce spune Trump sugerează o legătură directă între refugiați și infracționalitate, dar povești izolate despre un individ sau altul nu dau o imagine clară asupra celor 11 milioane de persoane venite din alte țări, majoritatea nefiind violente și fără cazier judiciar. Dimpotrivă, comitetele prezidențiale și recentele studii academice au demonstrat că, în general, nu există legături clare între imigranți și rata infracționalității sau rate mai mici ale infracțiunilor în orașele în care nu există mulți străini.

„În 2015, rata crimelor a crescut cel mai mult într-un singur an din ultima jumătate de secol. În Chicago mai mult de 4.000 de oameni au fost împușcați doar anul trecut, iar până acum rata infracționalității a fost și mai mare în anul curent”

–în acest caz Trump a citat o statistică pe care obișnuiește să o distorsioneze. În septembrie anul trecut, FBI a transmis că rata crimelor și a omuciderilor a crescut în SUA cu 10% în 2015, cea mai mare creștere anuală din 1971. Acest lucru nu este, însă, la fel cu a spune că în Statele Unite se comit acum mai multe crime decât în 1971: 15.696 de cazuri de omor au fost raportate în 2015, scăzând de la 24.703 în 1991. Rata criminalității a scăzut cu 42% din 1993 până în 2014, chiar dacă populația a crescut cu un sfert.

Președintele SUA citează corect numărul victimelor atacurilor armate din Chicago: în oraș s-a înregistrat o creștere semnificativă a violențelor cu arme de foc în ultimii doi ani, cu toate că se află încă departe de nivelul maxim atins la mijlocul anilor 1990. Acest an a debutat, însă, și mai violent decât 2016, iar cel puțin 513 oameni au fost uciși până acum în 2017. Totuși, numărul este mai mic decât al celor care au murit în atacuri armate în aceeași perioadă din 2016, potrivit Chicago Tribune.