AFP: Locuitorii din estul Ucrainei se pregătesc de iarnă printre ruine

Satul Stepanivka, din estul Ucrainei, a fost distrus aproape în întregime distrus de război. „Voi planta ceva la primăvară, dacă voi mai fi în viață până atunci”, spune Vitali, un ucrainean în vârstă de 62 de ani care locuiește în acest sat.

Casa lui a rămas în picioare, dar poartă urmele confruntărilor violente între forțele ucrainene și rebelii proruși, care s-au soldat cu zeci de morți în acest sat izolat.

„După cum arată acum, totul trebuie reconstruit”, adaugă suspinând bătrânul, sprijinindu-se într-o lopată și privind spre casa mică, albă. O parte a construcției și un perete s-au prăbușit, iar bătrânul a încercat în zadar să acopere gaura cu o bucată de metal ruginită, „în așteptarea zăpezii”. Folii din plastic sunt folosite în locul ferestrelor.

INEDIT Sorin Grindeanu și Claudiu Manda au depus cereri la OSIM pentru ca numele lor să devină mărci înregistrate. Ce scrie în documente

10:45

VIDEO Ion Cristoiu: A primit ordin reprezentantul american la B9, subsecretarul de stat, DiNanno, să pară că nici n-a fost?

10:43

Bătrânul, purtând o vestă de camuflaj, a pregătit lemne pentru a încălzi camerele care nu au fost distruse, unde intenționează să se refugieze în cursul iernii.

În grădină, printre sfeclă și un rest de rachetă, se observă numeroase fire electrice: asemenea unui sfert dintre cei 1.300 de locuitori ai satului, bătrânul este în continuare fără curent electric. În timpul iernii, în această regiune se înregistrează temperaturi de minus 20 de grade Celsius.

„Am primit haine groase și alimente” oferite de reprezentanți din autoproclamata republică Donețk, spune Zimalina, în vârstă de 16 ani, care locuiește împreună cu părinții într-o casă ce nu a fost distrusă de război. Rebelii proruși le-au promis, de asemenea, „cărbune gratis”. Donbas, regiune minieră, deține importante zăcăminte de cărbune.

La Stepanivka, urmele confruntărilor intense din cursul verii sunt vizibile la fiecare colț de stradă, unde au rămas obuze ruginite și mașini distruse. Jumătate dintre locuitori nu au venit să constate pagubele, în timp ce alții fac eforturi să repare ceea ce a fost distrus. În școala din sat, distrusă de tiruri de artilerie, un muncitor repară o cameră, unde sunt depozitate echipamente și cărți.

La câteva străzi distanță, o echipă de tehnicieni, trimiși, după cum afirmă ei, de autoritățile din republica Donețk, conectează la rețeaua de energie electrică locuința unei bătrâne, care îi privește sprijinindu-se cu mana tremurândă de balustrada instabilă.

Purtând un fular și o căucilă din lână, bătrâna Raissa Savcenko a fugit din calea luptelor. La întoarcerea în sat, a constatat că nu „mai are nici ferestre și nici acoperiș la casă”, iar „tavanul s-a prăbușit”, explică ea. Unul dintre copiii săi a venit special din Rusia pentru a se ocupa de reparații. În fiecare cameră sunt depozitate provizii pentru iarnă: varză, struguri, borcane pline de murături. „Am și cărbune”, spune bătrâna, cu bucurie.

În schimb, Iuri Pozișenko stă în fața casei, intactă în urma confruntărilor din sat; el plânge însă „în fiecare zi” moartea fiului său, Serghei, ucis la sfârșitul lunii iulie într-o ofensivă a armatei ucrainene. Tânărul încerca în ziua aceea să ajungă cu mașina într-un loc sigur, dar a fost împușcat de un lunetist. „A încercat să se ridice, dar nu a reușit. A murit după cinci sau zece minute în brațele noastre”, povestește bătrânul, pentru care vântul rece din Stepanivka nu mai are niciun efect.