Anunț în premieră al Vaticanului despre EXORCIȘTI

Congregația pentru cler a semnat pe 13 iunie un decret prin care aprobă statutul juridic al Asociației internaționale a exorciștilor, a scris cotidianul oficial al Vaticanului, în ediția sa de joi.

Papa Francisc evocă, mult mai frecvent decât predecesorii săi, prezența nocivă a „diavolului”, a „demonilor” și a „Satanei” în lume și necesitatea de a lupta prin diferite mijloace contra acestora.
Exorcismul, la care a apelat și Iisus – potrivit evangheliilor -, se ocupă cu „vânarea demonilor”, forțele răului care „posedează” o persoană.

La puțin timp după alegerea sa ca papă, Francisc s-a oprit în mijlocul mulțimii adunate în piața Sfântul Petru, în fața unui bărbat cu dizabilități și i-a pus mâinile pe cap – un gest care părea un act de exorcism. Vaticanul a dezmințit că a fost vorba de un act de exorcism, vorbind despre o simplă rugăciune intensă.

FOTO-VIDEO Aeroportul Otopeni se extinde. Cum va arăta noul terminal de milioane de euro și când va fi gata

09:59

FLASH NEWS Iranul respinge implicarea Franței în Strâmtoarea Ormuz: „Vom face singuri operațiunile de deminare”

09:44

Papa Francisc laudă adesea manifestările religioase populare din țara sa natală, Argentina, mai ales devotamentul față de fecioara Maria, cultul sfinților și pelerinajele.
Ideea de a reuni într-o asociație exorciștii din întreaga lume îi aparține preotului romano-catolic Gabriele Amorth, exorcistul șef de la Vatican și din episcopia Romei. Aceste practici oculte au atras un număr mare de fideli aflați în dificultate în anii 1980.
În 1991, a fost înființată Asociația exorciștilor italieni, iar ulterior Amorth a început să organizeze întâlniri cu exorciști din alte țări.

În prezent, asociația numără 250 de exorciști din 30 de țări.

Preotul Francesco Bamante, exorcist al Romei și președinte al asociației, a declarat pentru L’Osservatore că „exorcismul este o formă de caritate în beneficiul prsoanelor care suferă” de tulburări interioare profunde. El speră că „și alți preoți își vor da seama de această realitate dramatică, adesea ignorată și subevaluată”.