Cazul Khashoggi, UN MECI de campanie electorală cu ARBITRAJ TURCESC. Cum ÎȘI JOACĂ INTERESELE actorii implicați

Redactor:
Crenguta Nicolae
Cazul Khashoggi, UN MECI de campanie electorală cu ARBITRAJ TURCESC. Cum ÎȘI JOACĂ INTERESELE actorii implicați
Asasinarea lui Jamal Khashoggi. Criza internațională. Crenguța Nicolae analizează cum își joacă interesele actorii implicați

Ceea ce știm până acum este că:

1) potrivit oficialilor saudiți, Khashoggi a murit strâns de gât, după ce s-a luat la bătaie în consulatul saudit din Istanbul cu niște indivizi, iar ancheta a dus la arestarea a 18 saudiți și la demiterea a cinci demnitari, între care un consilier al prințului Mohammad bin Salman și adjunctul șefului serviciilor secrete;

2) potrivit ministrului de externe turc Mevlüt ÇavușoÄŸlu, există și ar putea fi făcută publică o înregistrare audio din sediul consulatului din care reiese că Khashoggi a fost torturat, ucis și tranșat cu fierăstrăul; în paralel, investigatorii turci caută cadavrul prin pădurile de lângă Istanbul, folosind mostre ADN obținute fără sprijin saudit;

3) potrivit comunicatului Administrației americane, SUA „vor continua să urmărească îndeaproape cu atenție investigațiile internaționale asupra acestui incident tragic” și să susțină o anchetă „rapidă și transparentă” a cazului.

Cele trei elemente de mai sus ne spun următoarele:

1) Arabia Saudită a primit o lovitură teribilă de imagine, fie că prințul moștenitor a comandat uciderea jurnalistului, fie că și-a controlat atât de prost subordonații încât aceștia n-au știut să evite un asemenea deznodământ;

2) Turcia a prins momentul să renegocieze relațiile cu SUA și îl exploatează din plin, ținând cont că tocmai l-a eliberat și pe pastorul american Andrew Brunson, după doi ani de detenție pe motiv că ar fi fost implicat în „complotul gülenist” contra liderului Tayyip ErdoÄŸan; refuzul Turciei de a-l elibera până acum pe Brunson a costat regimul de la Ankara dublarea taxelor vamale la importurile din Turcia în SUA;

3) SUA se feresc să-i acuze în vreun fel pe saudiți, întrucât, așa cum a spus președintele Donald Trump, Arabia Saudită s-a dovedit un aliat important al Americii contra terorismului, iar cele 600.000 de locuri de muncă pe care le întrețin în SUA relațiile comerciale și militare cu saudiții sunt prioritare.

Trump a ținut să se laude că în vizita sa la Riad de anul trecut a primit „angajamente de cumpărare de bunuri americane în valoare de 450 miliarde dolari, 110 miliarde de dolari doar în contracte de livrare de armament. Sunt cele mai mari comenzi din istoria acestei țări, poate chiar din istoria lumii”. Cifrele uriașe vehiculate de Trump au fost puse la îndoială de opozanți, dar măcar există certitudinea că saudiții au disponibilitatea să dea bani atunci când e cazul: chiar în ziua când secretarul de stat Mike Pompeo a vizitat Riadul ca să întrebe ce s-a întâmplat cu Khashoggi, Arabia Saudită plătea către SUA 100 milioane de dolari promiși în august „în cadrul eforturilor americane de a stabiliza zone din Siria”. Cunoscând unghiul economic și de orgoliu personal din care privește Trump politica externă a SUA, n-ar trebui deci să fie greu de prevăzut ce va face Casa Albă.

Numai că, pe măsură ce speculațiile despre cazul Khashoggi s-au înmulțit, toată povestea a degenerat la nivel de muniție în războiul politic dinainte de alegerile parțiale americane din 6 noiembrie. Pe de o parte, susținătorii lui Trump din SUA și din afară încearcă să-l prezinte într-o lumină cât mai proastă pe Jamal Khashoggi, nepot al celebrului miliardar și traficant internațional de arme Adnan Khashoggi și fost tovarăș cu islamiștii din Frăția Musulmană, spre a demonstra astfel că nu merită să fie stricate relațiile cu saudiții doar pentru moartea unui ins dubios, care nici măcar nu era cetățean american. Pe de altă parte, adversarii îl acuză pe Trump că pune afacerile sale imobiliare cu clienți saudiți și câștigurile din vânzarea de armament mai presus de valorile americane, respectiv de interesul moral ca asasinii unui jurnalist să fie pedepsiți. Democrații au cerut oprirea livrările de arme către saudiți, pe motiv că America devine astfel responsabilă de zecile de mii de victime civile ale războiului din Yemen, deși aceiași democrați au susținut administrația Obama când a decis în 2015 să susțină Riadul în acest război.

Oricât de spectaculoase sunt declarațiile politice, pentru piețele financiare ar avea impact totuși numai acțiunile concrete, în măsura în care ele vor exista. Buletinul zilnic de analiză emis de banca UBS a evoluat în patru zile de la „Președintele Trump a amenințat cu acțiuni foarte ferme contra Arabiei Saudite în urma cazului Khashoggi. Congresul ar putea discuta sancțiuni. Piețele financiare sunt îngrijorate de o posibilă replică saudită – vânzarea de active (cu efect de depreciere a dolarului) sau forțarea scumpirii petrolului (cu efect de apreciere a dolarului). Prețul petrolului ar putea fi cea mai mare amenințare economică” (15 octombrie) la „Președintele a spus că SUA vor face o declarație foarte puternică. Nu se profilează o stopare a consistentelor vânzări de armament către Arabia Saudită. Pentru piețe, declarațiile președintelui nu sunt foarte relevante. Cum va acționa Congresul și cum ar putea reacționa Arabia Saudită contează însă” (19 octombrie).

Declarația „foarte puternică” s-a redus până la urmă la comunicatul împăciuitor citat mai sus. Colegii lui Khashoggi de la Washington Post susțin că s-ar impune o investigație internațională sub egida ONU și a o investigație a Congresului SUA, care să ancheteze și în ce măsură administrația Trump conspiră cu oficialii saudiți să îngroape cazul. Dar ambele camere ale Congresului sunt dominate încă de republicani, iar democrații se îndoiesc că înainte de luna ianuarie, când noul Congres își începe activitatea, s-ar putea întâmpla ceva pe acest front. Liderul majorității din Senat, Mitch McConnell, a declarat pentru Fox News că SUA colaborează cu saudiții și au „o relație pragmatică” pentru că au „interese comune” în Orientul Mijlociu, iar alte surse din Congres citate de Fox afirmă că reducerea livrărilor de arme, impunerea de sancțiuni comerciale sau limitarea relațiilor diplomatice ar putea duce la destabilizarea întregii regiuni, dacă nu chiar la „un nou 11 septembrie”.

Până ce noul Congres se va reuni, decisiv va fi cursul anchetei conduse de Turcia, mai precis două elemente cu impact emoțional deosebit: dacă și când Ankara va decide să publice înregistrarea audio presupusă a reda minutele premergătoare morții lui Khashoggi (înregistrare despre care s-a scris că ar fi fost pusă la dispoziția CIA de autoritățile turce, ceea ce însă ministrul de Externe a negat) și dacă va fi găsit cadavrul lui Khashoggi. Impactul emoțional contează aici pentru că el determină reacțiile internaționale: lideri sau oficiali reprezentând Germania, Franța, Olanda, UE, ONU și-au arătat pe rând scepticismul față de explicațiile saudiților sau chiar au sugerat că ar putea renunța la contracte comerciale sau de armament cu Riadul, impresionați fiind de barbaria cu care ar fi fost executat jurnalistul. Ea creează un termen de comparație în raport cu care acuzațiile occidentalilor la adresa altor regimuri autoritare sau dictatoriale au șanse să se estompeze.

De aceea am spus mai sus că președintele turc ErdoÄŸan a prins momentul să renegocieze în avantajul lui relația cu SUA; mai mult, se profilează și drept câștigător regional din această criză, în care perdanții sunt Arabia Saudită și Israelul. „Mohammad bin Salman a acționat atât de imprudent în elanul său de a-și elimina un critic, încât a făcut aproape imposibil ca o coaliție contra Iranului pe care s-o conducă el să poată deveni funcțională”, crede Daniel Shapiro, expert la Institutul de Studii pentru Securitatea Națională din Israel, citat de Wall Street Journal, adăugând că aceasta înseamnă și scăderea șanselor unei alianțe între Israel și statele arabe sunnite sub umbrela SUA. Cazul Khashoggi a atras brusc atenția asupra războiului din Yemen, mai precis asupra victimelor nevinovate pe care le-a făcut Arabia Saudită acolo, exact alături de coaliția sunnită, în frunte cu Egipt, Iordania, Sudan, EAU și Kuweit.

În aceste condiții, liderii de la Teheran au și ei motive de satisfacție de pe urma unei ruperi a echilibrului de putere de până acum, mai ales că se apropie 5 noiembrie, când SUA au planificat faza a doua de sancțiuni comerciale contra Iranului, contând tocmai pe Arabia Saudită să umple golul de petrol creat astfel pe piață. În plus, în aceste zile oficialii turci negociază cu SUA să obțină o derogare care să le permită să cumpere în continuare petrol iranian și după 5 noiembrie. Iranul este principala sursă de import de petrol a Turciei, iar aderarea la sancțiunile contra Iranului ar lovi puternic economia turcească. Iar cercul intereselor s-ar închide, cum altfel, în Siria: publicația Al-Monitor, specializată în relatări din Orientul Mijlociu, se întreba recent dacă nu cumva Iranul și Turcia ar putea ajunge să înfrunte împreună influența americană la est de Eufrat, ținând cont de dorința comună a celor două țări de a-i neutraliza pe kurzii de acolo susținuți de SUA.

 

Inchide